Cartea și reprezentarea ei picturală

Dan Șanta construiește, prin diferite exemple și referințe, relația în timp între carte și reprezentare picturală, între cuvântul scris și imaginea ca scriitură vizuală. Pornind de la celebra ut pictura poesis, sintagma lui Horațiu din Ars Poetica, Dan Șanta merge pe urmele unor imagini celebre, în care obiectul carte ocupă un loc central: fie în reprezentarea religioasă (Christ pantocrator, frescele lui Fra Bartolomeo, imagini ale Buneivestiri - Leonardo, Simone Martini etc.), ori în picturile impresioniste – în care cititorii sunt omniprezenți, dar conținutul cărții e mai puțin important, esențial fiind momentul, starea, instantaneul (Monet, Degas etc.).

A treia reprezentarea a cărții este surprinsă de Dan Șanta în pictura europeană din secolelel XVI - XIX: cartea ca actor, ca personaj central, în picturi semnate de Rembrandt ori Vermeer.