Ilustrată din Amsterdam - „Dear Carmen Sylva...”

De zece ani, Fundația Carmen Sylva din Rotterdam promovează cultura românească în spațiul olandez. Inițiată de Andrea Teunissen, consul onorific al României la Rotterdam, fundația se vrea punte de legătură între cele două culturi. Nu întâmplător fundația poartă numele sub care prima regină a României şi-a publicat toate scrierile. Elisabeth de Wied venea des în Olanda şi în special în Domburg, unde astăzi încă există vila Carmen Sylva. În plus, regina României avea legături cu familia regală a Olandei, pe linia de Nassau. Unul dintre evenimentele care vor marca acest an aniversar va fi un concert în Domburg cu muzică de pian pe versuri de Carmen Sylva.

Foto 1: Aprilie 2014, interviu cu Andrea Teunissen pentru Radio România

Ambițiile au fost mari, iar dacă ne uităm la statistici, în mare parte dorințele s-au împlinit: 60 de activități diverse în 10 ani. Emoțional, însă, a fost o perioadă foarte intensă, spune astăzi Andrea Teunissen.

„Într-un fel, zece ani de Carmen Sylva înseamnă foarte, foarte multe ore și foarte multă implicare, dar în același timp și ceva foarte interesant, pentru că încercând să organizăm activități culturale pentru publicul olandez, redescopăr și eu personal de fiecare dată multe lucruri din cultura și arta românească pe care nici eu nu le știam. Și asta m-a impresionat. M-a impresionat foarte mult. Nu numai că încercăm noi să-i «învățăm» pe alții, dar învățăm și noi foarte mult din acest experiment”.

Ca pentru multe alte fundații românești din străinătate, şi pentru Carmen Sylva unul dintre cele mai mari obstacole este cel financiar. Oricât de multe idei ai avea și oricât de mult suflet ai pune în această misiune de a crea o imagine pozitivă a României peste graniță, nu o poți face fără bani.

Andrea Teunissen: „Am încercat de fiecare dată să deschidem porți, dar nu am reușit. Aceasta înseamnă că pentru tot ce organizăm noi folosim resurse proprii și câteva donații făcute de prieteni. Dacă ar fi o finanțare structurală din partea Ministerului Culturii (din România – n. red.) sau a Institutului Cultural Român, atunci am putea organiza niște evenimente de mai mare anvergură. Nu știu dacă chiar este foarte necesar să avem un institut cultural, dar să avem cel puțin o filială a acestui institut sau din bugetul pe care Ministerul Culturii îl alocă în instituțiile culturale să se rezerve o parte pentru activitățile din Olanda. Vreau să spun că eu am vizitat, împreună cu cei din [consiliul] asociației noastre, Institutul Cultural din Bruxelles, dar în afară de o primire călduroasă nu s-a materializat nimic. Am fost chiar și în București, am discutat cu direcția Institutului Cultural la București. Toți sunt foarte [entuziasmați] de ce facem și cum facem, dar nu am reușit niciodată să avem o susținere financiară”.

Cu sau fără susținere financiară de la instituțiile de cultură din România, fundația Carmen Sylva a reușit totuși să organizeze activități care au scos în evidență bogăția literaturii românești, creativitatea regizorilor de film din România, și talentul artiștilor români. De multe ori, influența din culise a celor care conduc azi fundația a rezultat în evenimente cu mare impact. Nu pot să nu menționez expoziția „Brâncuși, Rosso, Man Ray – Framing Sculpture” de la Muzeul Boijmans Van Beuningen din Rotterdam, din 2014 (foto 2), dar și cea de doi ani mai târziu, „Van Eyck, Brueghel, Jordaens – Meesterwerken uit Roemenië” de la Muzeul Noordbrabants din Den Bosch, cu lucrări din colecția Muzeului Brukenthal din Sibiu (foto 3).

Foto 2: 2014, la expoziția de la Muzeul Boijmans Van Beuningen

Foto 3: 2016, la expoziția de la Muzeul Noordbrabants

Puțini știu că unul dintre panourile-oglindă care acoperă fațada noului Depozit Boijmans Van Beuningen din Rotterdam poartă numele lui Constantin Brâncuși, grație donației făcută de fundația Carmen Sylva – pentru muzeu o formă de finanțare, pentru România încă o ușă deschisă.

De ce numele Carmen Sylva?

„A fost un exercițiu interesant să găsim un nume potrivit, legat de arta și cultura românească. Și, din întâmplare, am descoperit Vila Carmen Sylva din Domburg. Am descoperit-o în Olanda pe prima regină a României, Elisabeta de Wied, scriitoare, traducătoare și o mare iubitoare a artei și culturii românești din acea perioadă. Și să nu uităm legăturile [ei] cu familia regală olandeză, prin linia de Nassau. De aceea am ales acest nume. Vreau să spun că foarte mulți, mai ales tinerii, nu știu cine a fost Carmen Sylva. De multe ori, când primim un e-mail, începe cu «Dragă Carmen Sylva». E nostim, dar frumos”, mărturisește Andrea Teunissen.

Carmen Sylva venea des în Olanda – una dintre destinațiile ei preferate, se pare. Domburg o atrăgea în mod special pentru serviciile doctorului Johann Georg Mezger, considerat unul dintre fondatorii fizioterapiei. Creațiile ei literare erau deja cunoscute în Olanda. În 2014, când am participat la lansarea Salonului de Arte Carmen Sylva (cum s-a intitulat la început), traducătorul Jan Willem Bos, cel mai prețios prieten al literaturii române din Olanda, a venit încărcat cu cărți, printre care un volum semnat de Carmen Sylva, tradus în neerlandeză și publicat în Amsterdam (foto 6).

Fundația Carmen Sylva

Foto 6: Volumul Mijne rust de Carmen Sylva, tradus în neerlandeză, din colecția lui Jan Willem Bos

Nu este clar anul apariției, dar în arhiva revistei De Groene Amsterdammer am găsit un articol despre un roman al aceleiași Carmen Sylva – Uit twee werelden (Din două lumi) –, publicat în 1888 de aceeași editură din Amsterdam, L.J. Veen. Numele Carmen Sylva apare și într-un volum din 1898, scris de Carol Gustave Rommenhöller, consul general al României la Rotterdam, un volum destinat oamenilor de afaceri olandezi care erau interesați de România (foto7). Rommenhöller menționează că poeziile lui Carmen Sylva au fost traduse „în cele mai multe dintre limbile vii ale lumii” și că „poeziile ei strălucesc în spirit”.

Fundația Carmen Sylva

Foto 7: Volumul Rumenië, 1898, C.G. Rommenhöler, din colecția lui Jan Willem Bos

Cum arată viitorul pentru fundația Carmen Sylva?

Andrea Teunissen: „Eu sper să supraviețuim încă zece ani, sper să putem să continuăm și să organizăm multe evenimente frumoase. Am observat că organizând des, chiar dacă evenimentele nu sunt foarte mari, cu mii de spectatori, dar organizând des și punând România pe agenda muzeelor, caselor de filme, în lumea literaturii, atunci îți creezi un network și un interes”.

Ce îi doresc eu fundației? Un sediu în Rotterdam unde să fie organizate cu regularitate evenimentele culturale la care se referă Andrea Teunissen. Este ceea ce le doresc și altor fundații și școli românești care funcționează în Olanda: case ale României deschise tuturor.

Andrea Teunissen: „Da, bineînțeles, sigur, asta ar fi ideal dacă am putea face, chiar în combinație cu alții (alte fundații din Olanda – n.red.). Ar fi extraordinar pentru România să aibă un punct [care] tot timpul ar putea fi deschis și pentru românii care vor să-și cunoască arta și cultura sau să se întâlnească unul cu altul. Pentru că, vezi, cultura deschide foarte multe uși și, cum ai spus și tu odată, artiștii sunt, de fapt, cei mai buni ambasadori ai unei țări. Diplomația culturală se dovedește a fi mai de valoare și eficientă decât multe alte întrevederi rapide”.

Și mă întorc la momentul lansării din 2014. Jan Willem Bos mi-a spus atunci: „E o inițiativă foarte bună și sper că va ieși ceva. Și cred că este și o necesitate, pentru că sunt din ce în ce mai mulți oameni care [...] consideră că alte lucruri sunt mult mai importante decât cultura. Există chiar oameni care consideră că politica este mai importantă decât cultura, ceea ce, evident, este o mare greșeală”.

Autor: Claudia Marcu

Editare: Mihaela Niță