Paul Celan 100. Live & online despre volumul „nu vrea / cicatrice”. Studii despre Paul Celan la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului de Andrei Corbea

Editura Polirom vă invită joi, 17 decembrie, începînd cu ora 20.00, la o discuţie live & online (via ZOOM), pornind de la volumul „nu vrea / cicatrice”. Studii despre Paul Celan la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului de Andrei Corbea. Discuţia va fi transmisă pe pagina de Facebook a editurii: facebook.com/polirom.editura.

Participă, alături de autorul volumului: Gabriel H. Decuble, Radu Vancu

Moderează: Ovidiu Şimonca

„Lectura unui poem de Paul Celan reprezintă o întreprindere dificilă, şi aceasta deoarece textul celanian se împotriveşte nu doar modelului tradiţional de ‘lirism’, ci şi celui promovat de ceea ce s-a numit «poezie modernă». În răspăr cu discursul liric construit pe formule descriptive şi/sau narative, Celan îşi dezgoleşte propriul discurs poetic de orice intenţie comunicativă, explicitabilă în limitele logicii printr-o ‘interpretare’ a unui sens presupus coerent, dar desfide concomitent şi lirismul «pur», desprins de subiect, întreţinut de entuziasmul exaltat şi îmbătat de efectele estetice ale jocurilor limbajului. Obscuritatea celaniană ar exprima, din contra, «un conţinut de adevăr» databil istoric şi social, înscris, cum observa Theodor W. Adorno, într-o memorie colectivă resuscitabilă prin spunerea individuală a poetului, doar că adevărul «suferinţei, care se sustrage atît experienţei, cît şi sublimării», nu se poate exprima în cuvinte, de unde şi imposibilitatea de a-l comunica nemijlocit. Poetul a resimţit tot mai mult o reticenţă funciară în a «numi» fărădelegea în aceleaşi coordonate sintactice şi semantice în care s-au formulat ordinele şi instrucţiunile spre săvîrşirea ei, altfel spus în acelaşi ductus comunicativ din care s-a hrănit şi «limba ucigaşilor». De aceea şi recursul său la un limbaj construit pe o irealitate de necuprins aflată la marginea realităţii palpabile, precum acea Niemandsrose crescută din «nimic», din nespus.” (Andrei Corbea)

Andrei Corbea, licențiat în germanistică, românistică și istorie, doctor în filologie al Universității din București, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, director de proiect la Institutul de Cercetări Socio-umane din Sibiu al Academiei Romane, fost bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, titular al Catedrei de cercetare „Blaise Pascal” a Fundației „Ecole Normale Superieure” din Paris, fost profesor invitat/asociat al universităților Paris 8, Siegen, Fribourg (Elveția), Viena, Konstanz, Montpellier și al Ecole Pratique des Hautes Etudes (Sorbonne), membru al Academiei de Științe din Erfurt și în Academia Europaea, laureat al Premiului Herder și al Premiului Jakob-und-Wilhelm-Grimm. Autor a numeroase lucrări apărute la edituri și în reviste românești și străine în domeniul istoriei literaturii și culturii germane și austriece din secolele al XIX-lea și XX, precum și al teoriei literaturii și esteticii, traducător al lui Theodor W. Adorno și Paul Celan în limba română. A publicat la Editura Polirom volumul Paul Celan și „meridianul” său. Repere vechi șinoi pe un atlas central-european (1998). Cele mai recente titluri semnate în străinătate sînt Paul Celans „unbequemes Zuhause”. Sein erstes Jahrzehntin Paris (Aachen: Rimbaud, 2017) și ediția comentată Immanuel Weissglas, Gottes Mühlen in Berlin (Aachen: Rimbaud, 2020).