PORTRET: Sarmiza Bilcescu – prima femeie avocat din Europa şi prima din lume cu un doctorat în Drept
27 April 2020
Izvoare de filosofie: Invitat, Doru Căstăian – doctor în filosofie, traducător, publicist
1 May 2020

Idei în nocturnă. Pagini de Istorie:”Sunt un copil al Războiului Rece”. Invitat, scriitorul, politologul și profesorul Stelian Tănase

marți 28 aprilie 2020, Radio România Cultural (21.10- 22).

Realizator, Dan Manolache

Vom discuta în emisiunea din această seară despre o carte recent apărută la Editura Corint. O carte cu un conținut greu de surorins în câteva fraze de prezentare. În opinia autorului, invitatul ediției de astăzi a emisiunii, ea ” nu este o istorie a Războiului Rece. Și nici un volum de memorii. Fiecare om trăiește mai multe vieți în același timp. Pe una dintre ele o găsiți consemnată în aceste pagini copleșite de furie și melancolie.”

Așadar nu este o carte clasică de istorie și nici un convențional volum de memorii…Ce poate fi atunci? Poate o reflecție asupra agresiunii politicului, a ideologiei împotriva vieții celor care și-au trăit copilăria și tinerețea în comunism. Poate fi și este, un studiu de caz pe care domnul Stelian Tănase îl realizează având subiectul pe care îl cunoaște cel mai bine, propria persoană, prezentând și comentând propria biografie.

Un demers extrem de dificil așa cum ne sugerează motto-ul cărții: ”Întâi ucide melancolia, abia apoi bătrânețea și boala.”

Totul începe, spune autorul, sub semnul vremurilor, al politicului. S-a născut la maternitatea ”Donca Simo”, o ”eroină a clasei muncitoare”. Un nume ce va mai apărea odată în viața sa căci la mormântul ei va primi cravata de pioner.

Cartea pare a fi o succesiune de cadre cinematografice ce devin ”vizibile” prin folosrea inspirată a cuvintelor. Iată doar două exemple:

Ulița copilăriei, Popa Lascăr era ” o stradă scurtă, 20 de numere cu totul. Dădea în strada Avrig, la un capăt și la vestita cârciumă ”La Puiul Mamii” în gura pieții, la celălalt. Era ultima cârciumă care trăgea obloanele în zori, când un soare însângerat se ridica pe acoperișuri. ”

În apropiere, între Piața Iancului și Vartra Luminoasă, era o cazarmă populată cu ruși. Vedeam acolo soldaîi cu stea roșie la chipiu. O santinelă se rotea stânga-nprejur cu mișcări mecanice. Noi puștii eram încântați. Însoțitorii noștri mai puțin, ei îi priveau cu teamă. Nu simțeam pic de entuziasm la mama și la tata, la bunicul, mai ales. Când soldații primeau permisii, se plimbau prin cartierul Obor în grupuri. Ne priveau de sus, intimidau. Nu era bine săai de-a face cu ei. Când se lăsa întunericul, se îmbătau repede la una dintre nenumăratele cârciumi din zonă și se încăierau cu cine se nimerea.Eram amenințați de părinți când nu stăteam cuminți c- o aă vină un soldat rus să ne ia și să ne ducă în Siberia. Amenințarea funcționa, ne cumințeam instantaneu.”

Succesiunea cadrelor continuă într-un ritm amețitor și captivant, impregnată de acel amestec de melancolie, revoltă, obiectivitate și subiectivitate care dă ritm și farmec cărții.

Rând pe rând, oamenii, faptele sau întâmplările își dispută locul de personaje principale. Între ele, războiul din Vietnam, Janis Joplin, Jimi Hendrix, Moș Radu și Coana Lixăndrina (bunicii paterni de la Plătărești), studiul pianului, prigonirea religiei, atmosfera di sălile de cinematograf, comitetul de stradă, ”Parisul pe gheață”, internatul, criza rachetelor, Yves Montand și Simone Signoret, zborul lui Gagarin, asasinarea lui Kennedy, sărbătoarea Paștilor dar și cele de la 1 martie și 1 mai, vizita lui De Gaulle, Beatleșii, bucuria primei cărți apărute, șansa de a deveni apropiatul unor personalități precum Alexandru Paleologu sau Nicolae Steinhardt, naveta, sindicatul Solidaritatea, prezența Securității, căderea Zidului Berlinului și a lui Ceaușescu, primele ipostaze ale libertății.

Vom mai menționa și două dintre experiențele culturale care au marcat viața invitatului nostru din această seară:

Pot spune că nu am uitat nicio zi povestea Annei Frank. Am considerat de atunci trădarea și delațiunea cele mai sinistre trăsături ale ființei umane….. Cred că sentimentele filosemite în mine s-au născut atunci.”

Filmul copilăriei mele (și a rămas până azi) a fost Singurătatea alergătorului de cursă lungă. Și astăzi iubesc filmul, mă emoționează la fel de puternic ca atunci.E un film întunecat, fără iluzii, sobru despre periferia socială. Firește, m-am confundat cu antieroul, cum o fac și astăzi. Forma de protest a personajului împotriva alianării, un protest individual, fără zgomot, pe cont propriu autodistructiv mi-am asumat-o. Scena din finalul filmului (refuzul de a continua, de a se lăsa folosit de sistem) mi s-a părut extraordinară.”

Cartea pe care v-o recomandăm în această seară este o carte care nu judecă, nu dă verdicte,o carte care poate stârni melancolie, regretul de a nu fi înțeles timpul în care ai trăit sau, pentru cei mai tineri, o carte care deschide o fereastră spre un trecut ce trebuie cunoscut pentru a înțelege lumea în care trăim.

Vom vorbi de fapt despre TIMP și despre trecera unui om prin TIMP și vom încheia citându- pe domnul Stelian Tănase: ”Anii, lunile, săptămânile, orele NU trec în mod egal. Unele sunt mai scurte, altele mai lungi. Un secol nu durează întotdeauna 100 de ani. TIMPUL e ca un nor.”

Pentru fotografiile reproduse, mulțumim domnului Stelian Tănase

1 Comment

  1. simina says:

    Interesanta discutia. O sa-mi cumpar si cartea.
    Superba mama domnului Stelian Tanase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *