Texte şi pretexte: Exotism geografic şi artă plastică: pe urmele lui Marin Gherasim în Tasmania. Invitaţi: scriitoarea şi plasticiana Alina Gherasim şi istoricul artelor plastice Eduard Andrei

„Poate că pe tata l-am cunoscut cu adevărat, în mare taină, în ultimele lui zile de viață cînd mi-a cerut să îi aduc acasă de la atelierul din Pangratti ultimele lui patru tablouri și împreună cu mama să facem un ultim vernisaj. În fața noastră, eram doar noi trei, le-a semnat pe spate cu o carioca neagră, cu scris tremurat, dar fără să ezite, l-am simțit iarăși fericit în toată negura durerii, fericirea avea un loc al ei, nestricat și înrădăcinat într-o altă lume. A dus pînă la capăt ceea ce avea de făcut, disciplina muncii lui era o disciplină monahală, nu avea nicio legătură cu iminenta trecere ce avea să survină. Am simțit că a predat atunci uneltele harului său fără nici un regret.

În ultimul lui jurnal scris și desenat, am văzut că pe ultima pagină a lipit imaginea unei sculpturi a lui Giacometti și a scris «Trecător». Atunci, în tăria clipei, l-am cunoscut pe tata cu adevărat și am simțit că mi-a transmis totul”. (Alina Gherasim)

În ediţia de sîmbătă, 1 iunie 2024, a emisiunii Texte şi pretexte, ne propunem, prieteni, să discutăm cu scriitoarea şi plastician Alina Gherasim şi cu istoricul artelor plastice Eduard Andrei despre două teme extrem de speciale: moştenirea operei picturale a lui Marin Gherasim şi frumuseţea sălbatică a ţinutului austral numit Tasmania. Acolo, la Hobart, cei doi au avut privilegiul de a fi încununaţi cu Tyler Visiting Fellowship 2024, devenind bursieri ai University of Tasmania din Hobart (Australia) pentru a cerceta şi interpreta operele şi arhiva „Marin Gherasim” de la Antipozi, surprinzător de bogate amîndouă.

Răzvan Dolea, la rubrica Memoria între ghilimele, ne va vorbi despre un personaj iubit de mici şi mari, Donald Răţoiul, dar şi despre Suveranul Pontif Ioan al XXIII-lea.

Fireşte, Concursul ediţiei face trimitere la un moment important al istoriei celei de-a şaptea arte: la 1 iunie 1926 vedea lumina zilei la Los Angeles, California, Norma Jeane Mortensen, cea care va deveni primul star cu-adevărat mondial al cinematografului. Vag talentată, cam isterică şi foarte patetică, dar în mod natural ingenuă, de o frumuseţe învăluitoare şi de un senzualism cotropitor, ea avea să strălucească în pelicule precum Domnii preferă blondele, Jungla de asfalt, Totul despre Eva, Niagara şi Unora le place jazzul. A fost genul de vedetă care a făcut implozie, strivită de propria-i glorie. A fost măritată cu un mare dramaturg, Arthur Miller şi se zvoneşte că ar fi fost amanta preşedintelui Kennedy. Oficial, s-a stins prin sinucidere în 1962, în urma unei supradoze de barbiturice. Unii nu sînt de acord cu această explicaţie.

La rubrica intitulată Conexiuni, Georgeta Drăghici ne vorbeşte despre cele mai noi evenimente literare din Franţa.

Iubitorii de haiku sînt invitaţi sîmbătă la Bookfest la ora 14 pentru lansarea cărţii lui Florin Golban, Tăierea marginilor, apărută la Editura Eikon din Bucureşti.

În spaţiul rubricii Respiro sportiv Valentin Protopopescu evocă moartea unei epoci, survenită prin eliminarea lui Rafael Nadal în primul tur la Roland Garros.

În cadrul rubricii Ora veselă vă invităm să ascultaţi un celebru moment umoristic din „Arhiva de Aur” a SRR, sceneta E mai... interpretată de Toma Caragiu şi Carmen Stănescu.