Tirania lui Împreună – Introspecții, duminică, 9 februarie 2025, ora 18.30

Împreună depășim problemele, împreună învingem greutățile, numai împreună aducem pacea, doar împreună suntem fericiți! – Sloganuri publicitare, îndemnuri activiste, sfaturi de guru sau texte de cântece, nimic nu scapă ocazia de a ne spune că totul trebuie făcut și trăit împreună. Altfel nu se poate, nu are valoare. Ce însemnă de fapt Împreună? Care îi este teritoriul de drept și până unde poate merge astfel încât să nu devină tiranic? – Discutăm în emisiunea Introspecții, duminică, 9 februarie, de la ora 18.30, în direct, la Radio România Cultural. Invitată: Gabriela Romaneț, psihanalist, membru în comitetul științific al Societății Române de Psihanaliză. Realizator Daniela Vasile

„Știi, împreună la bine și la greu, la ușor și distracție, la culcare, la sculare, la piață sau la bucătărie, în gând fără să ieși din afectul de împreună și tot timpul cu gândul acolo de unde ai plecat, să nu te separi nici în reprezentare, nici în gândul negândit. Să nu te separi, e o fărădelege: pilonul constitutiv de spirite, pe acesta de multe ori îl regăsesc în experiențele mele de întâlnire cu oameni și mă întâlnesc cu mulți oameni. Regimul simbiotic și fără de diferențiere, fără limite de deosebire între ce este sine, mine de ce este non-sine, non-mine. În această lume de împreună musai poți fi regele sau supusul lui, poți fi extensia celuilalt, picioarele lui, capul lui sau de pildă gura lui, poți fi una cu totul, cu perechea, împreună din care nimic nu iese, nimic nu pleacă, nimic nu se dezvoltă. Într-un împreună încremenit stau mulți oameni educați să nu se separe de modele de gândire care aparțin părinților, bunicilor, străine de propria gândire nepusă la lucrul diferențierii.

Conceptul meu este togherthenesS, când tirania lui împreună cere crearea unui spațiu cu iluzii paradisiace în care nu este nevoie de identitate și de individualizare, iar dacă nevoia vreunuia să fie cineva antrenează tensiunea căutării, creșterii și revendicării de identitate, atunci celălalt este lovit de boală, de durere, de moarte. Este un concept despre care se vorbește puțin și, fiind dificil de identificat, nu se numește. Consider etica lui împreună o necesitate pentru educație și un instrument obligatoriu în cutia personală cu instrumente de conservare și perpetuare a vieții.”

(Gabriela Romaneț)