Idei în nocturnă. Pagini de Istorie - „În căutarea României. O aventură personală din '65 până astăzi”. Invitat, prof. univ. dr. Dennis Deletant

„Descoperirea României a fost pentru mine o aventură personală.” Cu această mărturisire iși începe reputatul istoric Dennis Deletant cartea de memorii și nu numai, a cărei versiune românească ne-a fost oferită de curând de Editura Humanitas în excelenta traducere a doamnei Alina Pavelescu.

Spuneam că nu este doar o carte de memorii. Nici nu putea fi pentru că profesia autorului nu putea să nu-și pună amprenta asupra conținutului ei. Domnia sa este un eminent istoric, profesor emerit la School of Slavonic and East European Studies, University College, London, profesor invitat al Catedrei de studii românești „Ion Rațiu” de la Georgetown University, Washington, autor a zeci de cărți, studii și articole privind istoria României și a țărilor aflate după Cel de al Doilea Război Mondial dincolo de „cortina de fier”. Volumul pe care îl prezentăm se citește dintr-o suflare. Atrage deopotrivă prin multitudinea și acuratețea informației, prin interpretarea ei plină de profesionalism și de originalitate, prin scriitura elegantă și plină de umor. Impresionează implicarea unui britanic în realitatea unei țări ce traversa perioada întunecată a comunismului, dorința sa ca prin fapte să contribuie la cunoașterea dramei prin care trecea și să grăbească revenirea ei la normalitate.

Sub influența unuia dintre profesorii săi „alături de pasiunea pentru limbile romanice și fascinația pentru comunism”a devenit student la limba românî la Școala de Studii Slavone și Est- Europene a Universității din Londra. Primul contact cu România s-a produs în 1965 ca participant la o școală de vară de limba română ale cărei cursuri se desfășurau la Sinaia. Mărturisește că „am fost captivat...iar de atunci această țară nu a încetat să mă surprindă.” Reușește cumva să iasă din programul strict care interzicea orice evadare din perimetrul securizat al școlii și are un prim contact edificator cu români obișnuiți: „am fost imediat intrigat de faptul că oameni de toate vârstele se uitau la hainele mele și, în mod special, la pantofii mei, niște mocasini din piele neagră, de fabricație italiană. Am aflat că erau marca distinctivă a unui occidental deoarece hainele românești erau toate la fel, STAS sau produse standard de stat.” Această escapadă în lumea reală a României acelei vremi îi prilejuiește și intâlnirea cu un tânăr care îi prezintă o sinteză a vieții în comunism: „Vezi tu, noi trăim într-o țară socialistă, iar aici statul îți trasează drumul în viață încă de la naștere. Ești trimis la școală, primești o slujbă și ți se dă un spațiu în care să locuiești. Conformismul este regula, faci ce ți se spune, iar întâlnirile cu străini sunt interzise. Dacă nu ai așteptări mari și dacă nu ieși din rând, atunci ești mulțumit. Și, ca să fie siguri că nu ieși din rând, au Securitatea.”

Nu vom încerca, desigur să povestim cartea. Vă invităm să o citiți dar și să ascultați emisiunea noastră în care domnul Dennis Deletant, invitatul nostru, va adăuga cu siguranță câteva accente edificatoare.

Este dificil să ne oprim fie și la câteva momente ale traseului parcurs de autor în căutarea și descoperirea României. Iată doar un detaliu semnificativ. Aflat în România în 1969, în perioada alegerilor pentru Marea Adunare Națională, își dă seama de „lipsa de fundament a democrației practicată de regim.” Sătea la cămin și în duminica alegerilor doi „civili cu haine negre” au bătut la ușă și l-au întrebat dacă a votat, „eu am răspuns că nu. De ce nu? A venit replica. Fiindcă partidul pe care l-aș vota nu apare pe listele de vot. S-au uitat întrebători la mine, apoi și-au dat seama după accent că nu eram român . Mi-au spus„Nu fii obraznic și au plecat.”

Pagini extrem de interesante sun dedicate vizitei președintelui Richard Nixon la București, în același an 1969, vizită în care a fost surprinzător implicat, întâlnirii cu viitoarea soție și dificultăților întâmpinate pentru obținerea pașapoartelor și plecarea din țară. Vom spune doar că viitoarea soție aparșinea unei familii care suferise în vremea regimului comunist, „o experiență tipică pentru cei cu originea lor. Tatăl socrului meu, Dumitru Caracostea, primul titular,în 1920, al Catedrei de literatură română a Universității București, fusese arestat, la 71 de ani, în mai 1950, ca membru al grupului de miniștri cu simpatii pro germane dinainte de comunism...a fost băgat într-o dubă neagră și dus la 650 kilometri depărtare, la Sighet, într-o închisoare aleasă special de regim- deoarece era aproape de Uniunea Sovietică- pentru cei pe care îi considera cei mai periculoși opozanți.” A fost deținut cinci ani în acea închisoare făra a fi pus vreodată, el sau ceilalți încarcerați, sub acuzare sau judecași de un tribunal. La rândul său, fiul, Andrei Cracostea, profesor universitar de inginerie (viitorul socru) a fost arestat „și trimis în lagărul de muncă de la Borzești, în estul României, pentru 18 luni. Nici el nu a fost judecat niciodată.”

Implicat tot mai mult în viața României comuniste, profesorul Dennis Deletant, povestește despre vizita soților Ceaușescu în Marea Britanie, 13-16 iunie 1972 și contribuția sa la neacordarea unui titlu de doctor honoris causa „savantei de renume mondial”. Aflăm detaliile unei vizie în Moldova sovietică, impresiile unei întâlniri care l-a marcat, cea cu Corneliu Coposu. În pagini extrem de interesante ne este înfățișată colaborarea sa cu BBC și presa scrisă din Marea Britanie. Edificator pentru această secvență autobiografică este apariția în prestigiosul ziar The Times, în 1988, a unui articol inspirat intitulat „ Ținutul unde a murit speranța” în care vorbea despre realitățile din România comunistă , în special despre campania de „sistematizare” a satelor. De altfel a fost membru al campaniei britanice de adoptare a satelor românești, „Operațiunea Villages Roumains”.

Ne vom opri aici cu această succintă prezentare nu înainte de a adăuga că amintirile și analizele evenimentelor petrecute în Romania se opresc doar în zilele noastre. Sunt evocate vizitele și contribuția la realizarea Memorialului de la Sighet, Întâlnirile cu Ana Blandiana, Romulus Rusan, Șerban Papacostea dar și cu Nicolae Militaru, Traian Borcescu, Mircea Răceanu sau Ion Mihai Pacepa. Cartea se încheie cu cîteva pagini de reflecții asupra evoluției României după 1990.

Iată și o posibilă concluzie: „Eforturile unor lideri luminați ai României de după Primul Război Mondial de a-și alinia țara la valorile democrașiei liberale au fost întrerupte de instaurarea dictaturii lui Carol II, de venirea la putere a regimului Ion Antonescu li de impunerea comunismului.Misiunea a fost azi reînviată de generația postcomunistă, în pofida corupției, a impulsurilor autocratice și alipsei de profesionalism ce au caracterizat atitudinile și acțiunile guvernelor și birocrației românești în cele trei decenii de după revoluția din decembrie 1989. Mulți tineri români sunt în căutarea unui model de bună guvernare, și un element esențiual al acesteia este critica constructivă. Acesta este spiritul în care interesul meu pentru țară și pentru oamenii de aici continuă să rămână viu.”

O țară care a devenit și a sa pentru că, în urmă cu aproximativ un an, domnul profesor Dennis Deletent , Cavaler al Imperiului Britanic, a devenit și cetățean romăn.

Va fi o emisiune care are toate premisele pentru a fi extrem de interesantă. Vă invităm să o ascultați.

Realizator, Dan Manolache