Gala Premiilor RRC 2020: Lavinia Branişte, nominalizată la categoria proză, despre romanul său Sonia ridică mâna
11 Martie 2020, 13:14
Spectacolul dedicat celei de-a XX-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural, care fusese programat să aibă loc pe 30 martie 2020, la Teatrul Odeon din București, a fost anulat. Decizia se subscrie măsurilor anunțate deja de autorități pentru evitarea răspândirii coronavirusului în România.
Premiile Galei Radio România Cultural vor fi acordate în cadrul unor emisiuni speciale care vor fi difuzate la Radio România Cultural. Nominalizările la categoria PROZĂ sunt: Lavinia Braniște, pentru cartea “Sonia ridică mâna’’, editura Polirom; Ioana Nicolaie, pentru “Cartea Reghinei“, editura Humanitas; Diana Bădica, pentru volumul „Părinți’’, apărut la editura Polirom.
Lavinia Branişte despre „Sonia ridică mâna”:
„Ideea acestui roman a venit la
o cafea cu o prietenă, al cărei soţ a lucrat înainte de ’89 la Institutul de
Matematică şi care mi-a spus în treacăt această bîrfă sau acest zvon: că
închiderea bruscă a Institutului în 1974 ar fi fost cauzată de un capriciu al
Elenei Ceauşescu, care voia s-o pedepsească pe Zoia, care ar fi dispărut un
weekend la munte cu un bărbat. Şi primul gînd pe care l-am avut atunci a fost
uau, ce poveste! Cum ar fi s-o scriu eu? Dar gîndul ăsta m-a ţinut foarte puţin
timp pentru că mi-am dat seama că n-am cum să scriu povestea şi să mă plasez eu
în ’74. M-am gîndit în primul rînd că atunci oamenii vorbeau altfel, deci nu aş
avea cum să scriu în 2016 o poveste care se întîmplă în ’74, pentru că n-ar
avea cum să iasă altfel decît foarte fals şi ţeapăn. Totuşi, povestea m-a
intrigat, a rămas agăţată de mine şi am început să-mi pun problemele pe care şi
le pune Sonia în carte. De unde aş fi-nceput s-o documentez? De unde începi dacă
eşti un tînăr care n-a învăţat la şcoală despre comunism? Eu n-am avut ore,
nici opţionale, nici de alt fel, niciodată, despre comunism. Ce-am ştiut multă
vreme despre perioada asta a fost din amintirile şi nostalgiile bunicului meu.
Tot în propria mea familie fiecare are versiunea lui despre cum era înainte. Şi
au început să mă intrige toate lucrurile astea şi de fapt a început să mă
preocupe mai mult cum s-ar scrie povestea decît povestea în sine. Şi mi-a venit
ideea de o pune în ramă cumva şi de-a scrie mai degrabă despre cineva care vrea
să scrie o poveste.”
