Gala Premiilor RRC 2020: Diana Bădica, nominalizată la categoria proză, despre romanul său „Părinţi”
12 Martie 2020, 13:16
Spectacolul dedicat celei de-a XX-a ediții a Galei Premiilor Radio România Cultural, care fusese programat să aibă loc pe 30 martie 2020, la Teatrul Odeon din București, a fost anulat. Decizia se subscrie măsurilor anunțate deja de autorități pentru evitarea răspândirii coronavirusului în România.
Premiile Galei Radio România Cultural vor fi acordate în cadrul unor emisiuni speciale care vor fi difuzate la Radio România Cultural. Nominalizările la categoria PROZĂ sunt: Lavinia Braniște, pentru cartea “Sonia ridică mâna’’, editura Polirom; Ioana Nicolaie, pentru “Cartea Reghinei“, editura Humanitas; Diana Bădica, pentru volumul „Părinți’’, apărut la editura Polirom.
Diana
Bădica despre „Părinţi”:
„Am căutat un titlu scurt şi, poate, şi direct, exact aşa
cum e cartea. Indiferent cît de multe personaje sînt în carte, totul se învîrte
în jurul ideii de părinţi: părinţii Ioanei, părinţii vecinilor, bunicii Ioanei
şi, mai mult, lucrurile pe care le trage ea ca învăţătură legate de ce înseamnă
să fii părinte.
Am început cu sfîrşitul. Am scris povestirea „Florinel”.
Probabil că era foarte multă tensiune acumulată în mine, în sufletul şi-n
mintea mea, pentru că într-adevăr este povestea fratelui meu, o poveste destul
de tristă. Am continuat să scriu povestiri cu tot felul de teme dar cumva vocea
fetiţei, a Ioanei, rămăsese agăţată de mine. Şi-am scris mai multe povestiri pe
tema asta, unele mai vesele. Şi-atunci mi-am dat seama că ar trebui să scriu de
fapt un volum despre familie. Dar scriind am observat că totul se lega şi-am
stat să mă gîndesc cine-i fetiţa asta. Efectiv am făcut o schemă, am scris
asta-i fata, ce este în jurul ei? Şi-atunci au venit toate, vecinii, familia...
Vrei nu vrei, sau voiai nu voiai, acum s-au schimbat lucrurile, comunitatea de
la bloc în oraşele mici de provincie era
ceva enorm, integrarea în comunitate era ceva extraordinar de important. Ideea
e că nişte oameni total diferiţi ajung să stea împreună, vor nu vor, îşi
împrumută lucruri unul de la altul, dar totodată rămîn în lumea lor. Îmi place
foarte mult să fiu atentă la oameni, pot să stau cu orele fără să vorbesc şi
doar să fiu atentă la oameni, şi am ideea asta, că nimeni nu e bun pur şi
simplu, nimeni nu e rău pur şi simplu.”
