Simona Popescu: “Până spre sfârșitul liceului nici măcar nu-mi plăcea să scriu poezie, nu-mi plăcea poezia”

Seria de interviuri biografice "Ascultă vocile de azi" ne-o aduce în prim plan pe Simona Popescu, o prezență marcantă în literatura română contemporană, cunoscută pentru contribuțiile sale semnificative în poezie și eseistică. Cu un portofoliu care include volume apreciate de poezie precum „Xilofonul și alte poeme” și „Juventus”, precum și lucrări de eseuri importante ca „Volubilis” și „Salvarea speciei”, Simona Popescu a reușit să capteze atenția criticilor și cititorilor printr-o voce distinctă și inovatoare.

“E incredibil cum prietenia aduce emoție și cum emoția te deschide spre lume, spre un anumit fel de percepție în ceea ce privește lumea, și cum asta, de fapt, entuziasmul, te duce spre poezia vieții și poezia vieții te face să înțelegi poezia din cărți, adevărata poezie.”

În liceu, Simona Popescu a început să scrie poezie ca o formă de exercițiu pentru a-și îmbunătăți viteza de scris la mașina de scris, deși nu avea o pasiune inițială pentru poezie. Cu timpul, însă, literatura a început să aibă un impact profund asupra ei. Cărțile lui Juri Lotman și Hugo Friedrich, precum și antologiile de poezie americană, au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării sale literare.

“Contează atât de mult întâlnirea ta la timpul potrivit cu cărțile potrivite, de poezie sau de proză sau de orice fel. Cred că primele cărți care m-au impresionat profund au fost cărțile de teoria literaturii, cărțile acelea care apăreau la Editura Univers.”

Pentru a afla mai multe detalii despre viața și cariera sa, despre influențele literare care i-au marcat începuturile, despre modul în care experiențele de viață, inclusiv îmbătrânirea, îi influențează scrisul, vă invităm să ascultați interviul realizat de Adela Greceanu cu Simona Popescu.