A fost odată comunism – Puțini au fost, mulți au rămas – Capitolul 2
3 October 2019
A fost odată comunism – Lumea satului, la cheremul comuniștilor! Capitolul 4
10 October 2019

A fost odată comunism – Bandiții poporului și judecătorii lor – Capitolul 3

Radio România Cultural lansează, începând cu 30 septembrie, în anul în care românii sărbătoresc 30 de ani de libertate, două ample proiecte editoriale care se constituie într-o adevărată istorie sonoră a celor 50 de ani de comunism. Aceasta se concretizează în pagini de memorialistică, dându-le glas unii dintre cei mai importanți actori ai scenei românești, dublate de mărturii sonore venite parcă direct din iadul comunist, mărturii cu vocile celor ce au pătimit în închisori.

A fost odată comunism este o rememorare, prin intermediul paginilor de memorialistică, selectate de istoricul Georgeta Filitti, coordonatoarea științifică a proiectului, a celor mai importanţi ani ai comunismului românesc.

Capitolul 3 – Bandiții poporului și judecătorii lor 

Winston Churchill, ministrul englez neprieten al românilor, căruia aceștia îi datorează acordul de procentaj cu Stalin, prin care influența rusească era de 90% în țara lor, a rostit câteva vorbe memorabile, definitorii pentru înțelegerea lumii contemporane. Când a apărut cartea lui George Orwell, Anul 1984, el a comparat-o, în plan spiritual, ca impact, cu bomba atomică lansată asupra orașului japonez Hiroșima la 6 august 1945. Cartea ziaristului englez, admirator necondiționat al comunismului la început, definește această orânduire ca având totdeauna nevoie de dușmani. Și anii 1946 – 1947 sunt o mărturie românească nenorocită în acest sens. ”Mari criminali de război”, ”bandiți ai poporului”, ”sabotori”, ”spioni anglo-americani” au fost traduși în fața unei justiții formată  din asesori populari vag școliți și procurori nemiloși ce aveau să-și păstreze netulburați posturile până la pensie. Sistemul nostru juridic, întemeiat pe Codul lui Napoleon I și adaptat realităților românești sub forma Codului Hamangiu, a fost spulberat. Procesele au ajuns simple spectacole incitând la umilirea inculpaților și exprimarea unei uri de clasă primitive. În iunie 1946 au fost executați mareșalul Ion Antonescu, vice prim ministrul Mihai Antonescu, ministrul Piki Vasiliu și Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, în Valea Piersicilor, lângă închisoarea Jilava. Au fost condamnați la închisoare pe viață Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, președintele Partidului Național Țărănesc și respectiv al Partidului Național Liberal. Li s-au alăturat, cu pedepse la fel de cumplite, mii de oameni, vârâți în căldarea dușmanilor poporului.

Dacă sala de judecată oferea un spectacol degradant, afară aveau grijă să țină aprinsă flacăra revoluționară ziariștii Scânteii, principalul organ de presă al comuniștilor. Vocea cea mai sonoră, cea mai plină de patos demolator a fost a lui Silviu Brucan, prorocul de după 1989 despre revenirea României la democrație. Care democrație? Poate această continuitate – și n-a fost singura – ar trebui să ne îndemne la introspecție. E oare ceva în neregulă cu noi, suntem prea creduli, orice sirenă care-și mlădie glasul la urechile noastre e bine intenționată? Ar trebui să fim mai circumspecți, mai atenți cu categorisirea prieteni – dușmani?Când timpul va mai trece, când judecățile de valoare vor fi mai puțin părtinitoare atunci vom desluși corect binele de rău. Din nenorocire, indiferent de concluzii, pe cei morți, pe cei sacrificați, nu-i vom mai putea aduce niciodată printre noi. Dumnezeu să-i ierte! 

Georgeta Filitti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *