Geniu al omenirii –Leonardo da Vinci
15 martie 2019
The Killing of a Sacred Deer- câștigă Premiul Gopo pentru film European- de Michaela Platon
22 martie 2019

Tudor Vladimirescu, luminile şi umbrele posterităţii, de Dan Manolache

A fost o vreme în care numele lui Tudor Vladimirescu era citat în cele mai diverse şi mai politice ocazii…. Mai întâi ca să legitimeze “prietenia tradiţională” dintre români şi ruşi, prietenie menită, desigur, să ramână …veşnică. Apoi răscoala lui devenită mişcare revoluţionară şi chiar revoluţie era înfăţişată ca un episod semnificativ al luptei de clasă dar şi al aspiraţiei către libertate care i-ar fi animat timp de secole pe români.

           Iată o “aşchie” ruptă din trunchiul lemnos al limbii “epocii de aur”: “Tudor întruchipa dorinţa întregului popor pentru afirmarea naţională, împotriva tendinţelor dominatoare ale unei clase impuse din afară şi străină intereselor românilor”.

            După 1989, numele lui Tudor pare a se scufunda în uitare, într-o uitare nemeritată. Spunem nemeritată pentru că Tudor din Vladimiri, soldat şi ofiţer al armatei ruse, comandant de panduri dar şi vătaf de plai, a fost în spaţiul românesc primul reprezentant de seamă al ideilor Revoluţiei Franceze care, purtate de armatele lui Napoleon, au răscolit Europa.

          Se va fi familiarizat cu ele în 1814, în perioada pe care a petrecut-o la Viena, va fi cugetat asupra lor în anii ce au urmat confruntându-le cu tristele realităţi româneşti. Proclamaţia de la Padeş din ianuarie 1821 dar şi adresările către bucureşteni din 16 martie acelaşi an o dovedesc.

             Tudor cerea, între altele, “în numele norodului românesc”, desfiinţarea privilegiilor boierimii, obligaţia domnitorului de a respecta voinţa tuturor, accesul la funcţii pe bază de merite, reforma în justiţie.

             Adevărate idei democratice îmbrăţişate şi de boierii patrioţi rămaşi în capitala Ţării Româneşti care au acceptat un “jurământ reciproc de credinţă”.

            Visul democratic s-a destămat pentru Tudor în noaptea de 27 spre 28 mai 1821 când a fost ucis de foştii tovarăşi greci din Eteria.

           Mişcarea sa a avut însă importante urmări, domniile fanariote s-au încheiat iar generaţia de la 1848, generaţia care a adus modernizarea României l-a avut ca reper. Cât despre ideile democratice care i-au însufleţit viaţa, ele par a fi astăzi la fel de actuale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *