Buletin cosmic

20 Decembrie 2018, 06:00

Buletinul cosmic realizat de Claudiu Tănăselia poate fi urmărit pe situl www.parsec.ro și pagina fe facebook parsec.ro

Săptămâna trecută, sonda chineză Chang’e-4 lansată în 7 decembrie de o rachetă Changzheng-3B, a intrat pe orbita Lunii. De aici, sonda se pregătește să coboare pe fața nevăzută a Lunii în jurul datei de 3 ianuarie 2019, în craterul von Karman, în vecinătatea polului sud selenar. Dacă va reuși acest lucru, China va deveni prima națiune care va explora fața nevăzută a Lunii, sensibil diferită din punct de vedere geologic de partea Lunii orientată mereu spre Pământ. Trebuie spus că pe suprafața Lunii se mai află și sonda Chang’e-3, lansată în 2013 și încă activă, deși roverul Yutu a devenit imobil din ianuarie 2014 și a încetat să transmită date din martie 2015.

Pentru a treia oară în 2018, duminica trecută a avut loc o lansare a unei rachete Electron din Noua Zeelandă, rachetă dezvoltată de compania americană Rocket Lab. De această dată, Electron a urcat pe orbită 13 sateliți de mici dimensiuni, aceștia având o masă totală de 78 kilograme. Rocket Lab promite că ritmul lansărilor se va accelera în 2019 și speră ca pe lângă rampa din Noua Zeelandă (devenită activă în 2017 odată cu primul zbor orbital al unei rachete de la antipozi) să înceapă să folosească și o rampă din cadrul complexului Wallops, din Virginia (SUA). Nouă motoare Rutherford propulsează prima treaptă a rachetei Electron, în timp ce un singur astfel de motor este folosit pentru a doua treaptă. Lungă de 17 metri și cu un diametru de 1.2 metri, Electron este un lansator de calibru ușor, folosit pentru sateliți de mici dimensiuni, putând lansa maximum 225 kilograme pe o orbită joasă (maximum 500 km). Spre comaprație, Falcon 9 este lung de 70 metri, are un diametru de 3.7 metri și poate lansa aproape 23 de tone pe orbită terestră joasă.

Un articol publicat miercurea trecută în revista Science prezintă o scurtă analiză a unor rezultate preliminare obținute de sonda europeană Trace Gas Orbiter (TGO), care se află pe orbita lui Marte din 2016. TGO este doar prima parte a misiunii europene ExoMars, care va continua în 2020 cu lansarea unui rover marțian, și misiunea sa este detectarea surselor de metan și concentrația acestui gaz din atmosfera marțiană. În 2004, sonda Mars Express detecta concentrații ridicate de metan în atmosfera planetei Marte și, mai mult decât atât, aceste concentrații variau în funcție de sezonul marțian (lucru confirmat și de Curiosity în 2014), însă TGO nu a reușit până acum să confirme acest lucru, deși are la bord instrumente științifice mult mai sensibile. Metanul atmosferic este deosebit de interesant deoarece sursa acestui gaz poate fi ori geologică, ori ca rezultat al unor procese metabolice, ipoteză ce a impulsionat și mai mult cercetarea planetei Marte. Lipsa acestuia nu face acum decât să-i deruteze și mai mult pe cercetători, dar sperăm ca măsurătorile efectuate de TGO în următoarele luni să clarifice cât de cât situația metanului marțian, înainte de sosirea roverului în 2020.

Tot miercurea trecută, la centrul spațial Stennis al NASA (din Mississippi), un test al unui motor RS-25 a fost oprit de urgență, după ce au fost observate vibrații puternice și un incendiu în partea superioară a acestuia. Motoarele RS-25 au fost folosite de navetele spațială între 1981 și 2011 până la retragerea acesteia și, deși motoarele sunt proiectate pentru a fi refolosite, ele vor fi montate la prima treaptă a viitoarei rachetei SLS (Space Launch System), și apoi aruncate în ocean imediat după prima fază a lansării. SLS va folosi patru motoare RS-25, spre deosebire de naveta spațială care folosea doar trei. Aerojet Rocketdyne a repornit linia de producție pentru aceste motoare, în urma unui contract cu NASA pentru viitoarele zboruri SLS, după ce stocul rămas de la naveta spațială va fi epuizat în primele zboruri SLS, însă noile motoare vor fi mai ieftine și nu sunt proiectate pentru a fi refolosite. Eșecul testului de săptămâna trecută nu face decât să amâne probabil și mai mult primul zbor al rachetei SLS, programată deocamdată pentru iunie 2020.