Sabina Varga, realizator al podcasturilor Zest despre plăcerea de a scrie, difuzate de Radio România Cultural: “Nu există un motiv misterios sau magic ca să te apuci de scris, e doar nevoia de a te exprima cumva”

La Podcasturile Radio România Cultural vorbim, zilele acestea, despre plăcerea de a scrie. De luni până vineri, de la ora 16:00, Sabina Varga, realizatoarea podcasturilor Zest, aduce în atenția ascultătorilor Radio România Cultural scriitori, jurnaliști, copywriteri și bloggeri care scriu cu poftă și nu s-ar putea opri din asta nici dacă ar vrea, care vin cu povești surprinzătoare legate de pasiunea lor.

Din ce motive se apucă oamenii să scrie și de ce are scrisul uneori un rol terapeutic, când ne putem apuca de scris și cum să reușim s-o facem mai bine, cum poate scrisul să ne aducă bucurie, dar și despre multe alte lucruri interesante ne povestește, în cele ce urmează Sabina Varga, ea însăși o mare pasionată de scris:

Zest, realizat de tine, este un podcast despre plăcerea de a scrie. Cine sunt invitații tăi, Sabina, și despre ce veți vorbi, concret, la podcasturile Radio România Cultural, săptămâna aceasta, de luni până vineri, de la ora 16:00?

Invitații mei sunt scriitori, jurnaliști, copywriteri, bloggeri și oricine scrie cu poftă și nu s-ar putea opri din asta nici dacă ar vrea. Pentru săptămâna asta, am ales cinci discuții diverse, așa cum mi-am propus să fie și podcastul. 

Cu Marian Coman, prozator, editor, jurnalist și scenarist de benzi desenate, vorbesc despre cum este să fii scriitor full-time, despre momente de entuziasm și de descurajare și despre cea mai bună meserie pentru un om care vrea să scrie. 

Marius Daniel Popescu, scriitor român premiat, care trăiește în Elveția de peste treizeci de ani și lucrează ca șofer de autobuz, ne povestește despre tehnica lui aparent simplă: observă totul și face literatură din nimic. 

Într-un registru diferit, cu Mirela Retegan, fondatoarea Găștii Zurli, vorbesc despre misiunea care o motivează în tot ce face: să-i ajute pe părinți să înțeleagă copiii, astfel încât să le facă acestora viața mai frumoasă. 

Ramona Boldizsar este o tânără poetă care aspiră să transforme scrisul în meserie. Și-a construit o comunitate online și face tot posibilul să aducă poezia contemporană mai aproape de oameni. 

Și, nu în ultimul rând, îl am invitat pe comedianul Sergiu Floroaia, care nu crede în inspirație. De-a lungul carierei, a scris cu multă disciplină, iar asta l-a ajutat să evolueze. Recent, a fondat o agenție de comedy writing, singura de acest fel de la noi. 

Când ai început să înregistrezi discuții pe această temă și cum s-a născut Zest?

Am început să înregistrez în toamna lui 2018 și am lansat podcastul la începutul lui 2019. Zest s-a născut prin intersecția a două pasiuni: cea pentru podcasturi, pe care doar le ascultam, și cea pentru scris, pe care l-am practicat mereu, într-o formă sau alta. Lucram la un material despre scrisul de zi cu zi și m-am gândit că ar fi interesant să fac câteva interviuri pe tema asta. Am ajuns la posibilitatea unui podcast. M-a entuziasmat atât de tare ideea, încât nu am mai dat înapoi. Din fericire, am avut încurajări și de la prieteni, inclusiv de la Silviana Toader, care mi-a devenit colegă de podcast. 

Scrisul îmi aduce bucurie nu doar acasă, ci și la birou

Care sunt cei mai interesanți “oameni care nu s-ar putea opri din scris nici dacă ar vrea” pe care i-ai cunoscut? Ce ai învățat de la ei?

Deși mă documentez înainte de interviuri și citesc cât de mult pot din ce au scris invitații, poveștile lor reușesc mereu să mă surprindă. Dacă înainte de discuții am emoții, după, am un sentiment de euforie - atât de mult mă bucură interacțiunea cu acești oameni care scriu cu poftă. Am învățat că, indiferent de numărul de cărți publicate, laudele care vin sau nu sau aspirațiile mai mari sau mai mici, la bază e o nevoie de a scrie care se ia la trântă cu orice: timp, frici, dureri și plăceri. E o nevoie atât de puternică, încât eu nu mi-o explic pe deplin. Și am mai aflat că putem învăța unii de la alții, dar că nu există rețete și lucruri corecte sau greșite. Important este să-și găsescă fiecare motivația și ritmul. 

La rându-ți, îți place mult să scrii. De unde pasiunea asta și când te-ai prins că asta vrei să faci în viață?

Nu știu de unde e pasiunea, dacă e ceva înnăscut sau dobândit. Am început să țin un jurnal destul de devreme, prin școala generală, și ai mei mi-au deschis apetitul pentru citit tot cam atunci. Lucrurile au urmat firesc. Nu mi-am propus niciodată să fac asta în viață. Am făcut Facultatea de Științe Politice, cu gândul la o carieră în politică sau diplomație, dar drumurile m-au dus spre jurnalism și am realizat că scrisul îmi aduce bucurie nu doar acasă, ci și la birou. După ani de meserii bazate pe scris, am fost amuzată când am auzit, în repetate rânduri, că nu se poate trăi din scris. Desigur, este vorba de trăit din publicatul cărților, dar am început să realizez că, dacă nu ești scriitor (publicat), scrisul tău nu prea e luat în seamă. Nu mi s-a părut corect, așa că am decis să încerc să dau o voce și altor tipuri de scriitori. 

Care e primul lucru pe care l-ai scris. Mai știi?

Compunerile de la școală. Trebuia să facem o compunere la începutul fiecărui anotimp și le începeam pe toate cu “A sosit primul anotimp al anului, primăvara”, respectiv al doilea, al treilea, al patrulea. Am realizat după un an că mă cam repet. A fost, probabil, și primul gând de editor :). 

Cum, unde și în ce condiții îți place să scrii? Și ce anume?

Așa cum scriu acum: pe balcon, cu laptopul în brațe și o bere lângă, că e seară și doarme copilul. Mai scriu în bucătărie, cu o cafea lungă, în pat, când bucătăria e ocupată, sau unde apuc. Musai cu muzică în urechi. Dacă am ceva anume de scris, pentru job sau vreo colaborare, scriu ce trebuie. Dacă nu, scriu în jurnal sau la una dintre multele idei de povești pe care le am, niciuna finalizată, bineînțeles. 

De fiecare dată când mă macină ceva, scriu până îmi trece

Are scrisul un rol terapeutic? Cum ne mai poate ajuta el, chiar dacă nu suntem talentați la asta?

Are un rol terapeutic pentru că te ajută să-ți pui ordine în gânduri sau pur și simplu să le scoți din tine măcar cât să tragi un pui de somn. Talentul nu are legătură cu scrisul în jurnal, de exemplu. Scrisul ca terapie nu trebuie să fie frumos, literar, editat, aranjat și gata de scos în lume. Scrisul ca terapie este o înșiruire de cuvinte, așa cum vin ele: crude, dureroase, nervoase sau, de multe ori, plictisitoare. De fiecare dată când mă macină ceva, scriu până îmi trece. Dacă nu îmi trece, mai dau drumul la o piesă și mai scriu. La un moment dat, se întâmplă ceva. Mintea se liniștește și pot respira mai ușor. Mă ajută că am exercițiul scrisului, dar sunt convinsă că oricine poate beneficia dacă scrie într-un jurnal sau dacă scrie o scrisoare cuiva căruia nu-i poate vorbi, de exemplu, pe care nici nu trebuie să o trimită.

Cum ai primit propunerea Radio România Cultural de a difuza aceste cinci discuții despre bucuria de a scrie?

Am fost încântată din două motive: primul, că Zest va ajunge la ascultătorii Radio România Cultural, un public țintă oarecum diferit de cel pe care îl avem în mod obișnuit. Și, al doilea, că un mediu de comunicare clasic are inițiativa de a integra acest nou tip de format audio. Mă bucură deschiderea Radio România Cultural către nou și mă onorează că Zest face parte din selecție. 

Cum te aștepți să le primească ascultătorii Radio România Cultural?

Sper ceea ce sper de obicei de la un episod Zest: să-i aducă pe ascultători mai aproape de scris și să-i ajute să pună câteva cuvinte pe foaie, dacă au o chemare cât de mică spre asta. Nu am alte așteptări, dar sunt curioasă și abia aștept să văd reacțiile, dacă ele vor exista. 

În afară de a scrie, ce alte bucurii ai?

După un an și ceva de maternitate, mă bucur foarte mult când dorm bine.

Cum ești tu, Sabina cea de toate zilele?

Zilele astea, 95% mamă, deci obosită, cu tricouri șifonate și părul prins la nimereală. 5% cititoare, privitoare de seriale, alergătoare de ocazie, călătoare și iubitoare de petrecut timpul cu prietenii.

Care sunt scriitorii tăi preferați? Dar cărțile tale de pe noptieră?

Nu știu dacă am neapărat scriitori preferați, dar mi-ar plăcea să scriu ca Jonathan Franzen, Chuck Palahniuk, Ray Bradbury sau, mai nou, Fredrik Backman. Pe noptieră am “Half of a Yellow Sun”- Chimamanda Ngozi Adichie, “Oameni mari” - Maria Orban, “Talking to Strangers” - Malcolm Gladwell și “Apocalipsa” - Stephen King. Toate începute.

Ne-am apucat de scris demult, trebuie să ne apucăm să ne și citim 

Despre ce scrii în perioada asta?

Mă urmărește o poveste despre abandon. Vreau să scriu despre abandonul unei generații, dar încă nu am găsit cuvintele potrivite. 

Cum să facem ca să scriem bine și frumos? Care ar fi primele reguli, din punctul tău de vedere?

Ar fi multe de spus aici și au spus-o alții mult mai bine decât mine. Așa că aș recomanda o carte care se citește ușor și e minunată pentru oricine vrea să scrie: “On Writing” a lui Stephen King. 

Din ce motive se apucă oamenii să scrie? A existat vreun motiv mai special povestit de vreunul dintre interlocutorii tăi?

Iulian Tănase mi-a povestit, în glumă, că s-a apucat de scris pentru că era convins că poate să scrie poezii mai bune decât sora lui. Simona Antonescu mi-a spus că și-a dorit mereu să scrie, dar că a făcut-o târziu, după ce și-a văzut copilul crescut. În general, nu există un motiv anume, ci nevoia de care vorbeam la început, care apare la un moment dat, dar, ca în Inception, nu știi exact când și cum a început visul. Nu e nimic misterios sau magic. Cred că e doar nevoia de a te exprima cumva. Pentru unii, cuvintele sunt mai la îndemână decât alte instrumente. 

Când ne putem apuca de scris?

Oricând, de ce nu? Nu e un act public, pentru care trebuie să dai seamă. Poți să scrii când și cât vrei, în camera ta, cu o muzică bună în surdină, ca relaxare sau experiment. 

Fiecare scrie deja, zi de zi. Doar că nu suntem obișnuiți să privim orice scris ca scris care contează, și n-ar trebui să fie așa. Revenind la unul dintre invitații de săptămâna asta, Marius Daniel Popescu spune că și un bon de casă poate fi o poezie. Așa că aș zice că ne-am apucat de scris demult, trebuie să ne apucăm să ne și citim. 

De ce să ascultăm podcasturile realizate de tine, săptămâna asta, la Radio România Cultural?

Pentru că nu sunt doar despre literatură, tehnici, curente sau analiză pe text - există alte emisiuni care vorbesc despre aceste lucruri. Zest este despre oameni care îmi spun, aproape la unison, “dar eu nu sunt scriitor”. 

interviu realizat de Anca Nicoleanu