REConCHILLiant: Mircea Oliv „ Totul trebuie privit cu atenţie şi cu dragoste”
23 Martie 2025, 09:00
„ Descoperirea în artă echivalează cu adevărul. Adevărul însă nu poate fi inventat. Ceea ce se poate inventa este drumul, deducţia adevărului. În acest sens putem afirma că unul este modul de a deduce adevărul prin artă, altul prin ştiinţă şi altul prin politică. Asta nu înseamnă că avem de-a face cu trei adevăruri, ci înseamnă că avem mai multe canale de a ajunge la adevăr (...)
Unul dintre vechile mituri era acela de a descoperi adevărul într-o singură cifră. Citez mitul foarte frumos şi foarte vechi, mitul literei Aleph, care reprezenta nu numai făptura omului, dar, totodată, reprezenta punctul din univers în care, dacă eşti plasat, realizezi tot universul în mod global.
Adevărul nu este static, el se aseamănă întrucâtva cu timpul, adică el însuşi are o evoluţie în timp şi spaţiu, în timpul obiectiv şi în cel interior, în spaţiul fizic şi în spaţiul imaginar; de aceea drumurile până la el sunt multe şi diferite. Din punctul de vedere al artei, îmi imaginez un adevăr polipier, multiform şi cu miriade de ochi, putând fi atins din foarte multe unghiuri.” - Nichita Stănescu Amintiri din prezent, Editura Sport turism, 1985 Bucureşti
Duminică 23 martie 2025 de la ora 18.00 vă propunem la Radio România Cultural o reîntâlnire cu domnul Mircea Oliv, critic de artă, curatorul expoziţiei Măriucăi Covrig „Himerele din zid” deschisă la Galeria Arcade 24 din Bistriţa în perioada 26 februarie- 22 martie 2025.
Dialogul pe care l-am realizat nuanţează câteva aspecte inedite privind relaţia omului contemporan cu timpul pe care îl traversează ”complementaritatea memoriei, amintirii cu straniul sentiment prospectiv că zidurile fotografiate de Măriuca Covrig construiesc o muzică, o stare de linişte şi pace. Într-o lume tot mai grăbită şi mai fărâmiţată de conflicte meschine fotografiile ei ne invită să declanşăm mecanismele de geometrizare a realităţii din jur şi de obţinere a unei stări de linişte, de împăcare, de bucurie”.
Sobrietatea, eleganţa, atenţia, buna aşezare emanată de lucrările artistei contrastează cu abordarea preponderent utilitaristă, atât de des întâlnită astăzi.
Zidurile patinate de timp intră într-o firească legătură cu frânturile de viaţă şi cu poveştile la care au fost martore, fiind ocrotitoare, tihnită locuire, sau din contră apăsătoare, dureroase aproape, clepsidră între trecut şi viitor, între viaţa care s-a scurs şi cea care abia se naşte.
Exerciţiul de citire şi recitire a imaginii nu reprezintă altceva decât o oglindire a invitaţiei de a parcurge cu luare-aminte propriul drum, propria viaţă, atenţi la semnele timpului înscrise în piatră sau în urmele ploii şi ale vântului.
O emisiune de Daniela Rei Vişan
Fotografiile postate aparțin dnei Măriuca Covrig și ne-au fost puse la dispoziție cu amabilitate să le postam.