Psihoterapeuta Yolanda Crețescu: „Spiritualitatea se manifestă, în primul rând, printr-o căutare interioară”

21 Aprilie 2025, 10:00
În dialog cu Daria Ghiu, în a doua zi de Paște, psihoterapeuta Yolanda Crețescu oferă o perspectivă valoroasă asupra felului în care spiritualitatea, credința și religia se intersectează – sau se deosebesc – în viața noastră de zi cu zi. Într-o societate în care mersul la biserică coexistă cu terapia psihologică, Yolanda vorbește despre nevoia de sens, despre echilibrul dintre valorile personale și cele familiale, dar și despre cum să traversăm cu mai multă empatie momentele dificile ale sărbătorilor.
Pentru Yolanda Crețescu, spiritualitatea este „o conexiune cu un sens transcendent, nu neapărat divin”. Spre deosebire de religie, care vine cu ritualuri și instituții bine definite, spiritualitatea este despre căutarea de sine, despre legătura cu natura, arta, umanitatea sau pur și simplu cu scopul nostru personal.
„Sunt oameni care consideră că a fi spiritual, înseamnă a avea preocupări despre natură, despre umanitate, despre artă și, de ce nu, despre scopul personal.Spiritualitatea se manifestă, în primul rând, prin această căutare interioară”
Această căutare se poate exprima prin mindfulness, compasiune sau empatie – valori universale care nu țin neapărat de o religie anume. Tocmai de aceea, spune psihoterapeuta, putem avea credință fără să fim religioși și putem fi spirituali fără să aparținem unei doctrine.
Un subiect tot mai prezent în societatea contemporană este relația dintre mersul la psihoterapeut și apelarea la un duhovnic. Yolanda Crețescu punctează faptul că cele două abordări nu se exclud, ci pot coexista. Cheia stă în înțelegerea propriilor așteptări – atât de la psihoterapeut, cât și de la duhovnic – și în cultivarea unei perspective care nu judecă, ci acceptă și explorează.
„Credința este un motor al speranței, dar poate deveni problematică atunci când alimentează iluzii de superioritate sau de separare.”
Paștele, ca orice sărbătoare, aduce în prim-plan și dinamica familială, în special când membrii au convingeri spirituale diferite. Ce faci când copilul este ateu, iar părinții sau bunicii sunt profund religioși? Yolanda propune o abordare bazată pe dialog și înțelegere, nu pe impunere. Esențial este să separăm identitatea de credință și să căutăm un teren comun – simbolurile speranței, ale iubirii, ale recunoștinței – indiferent de convingerile religioase.
„Să căutăm o temă comună în loc de dogmă. În loc să dezbatem despre Înviere sau despre ce înseamnă Învierea, să ne focalizăm pe simbolul speranței și al reînnoirii, care e ceva comun și pentru atei și pentru credincioși. Și astfel găsim acest ‘împreună’ într-o formă autentică și valoroasă pentru toată lumea.”
Pentru unii, Paștele este bucurie și comuniune. Pentru alții, poate însemna singurătate, durere sau lipsa unui sens. Yolanda Crețescu atrage atenția că sărbătorile pot deschide răni vechi sau pot accentua stările de depresie.
„Avem nevoie să facem din Paște o punte între oboseală și speranță.Să fie o resetare emoțională, să ne reconectăm. Dacă nu mai avem familie, să putem să facem mici bucurii pentru cei din jurul nostru. Cu siguranță toți avem în preajma noastră oameni - că e o vecină, că e un om de pe stradă. Acest dar al împărtășirii, al oului roșu, al cozonacului, simbolizează căldura pe care avem nevoie să o primim, dar să o și dăruim.”
Această „renaștere” nu trebuie să vină din afară, ci poate începe cu o întrebare simplă: „Ce vrei să renaști în tine?”. Fie că e vorba de iertare, de acceptare sau de reconectare cu sinele, mesajul este clar: putem transforma sărbătorile într-un prilej de vindecare și împărtășire, oricât de mici ar fi gesturile.
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.