Cultura la farfurie. De la legile somptuare la extravaganța modernă: cum a modelat istoria consumul și gastronomia
28 Noiembrie 2024, 11:34
Orașul vorbește cu Adriana Sohodoleanu despre legile somptuare, reglementări care, de-a lungul istoriei, au încercat să controleze consumul de alimente și produse de lux. Aceste legi, întâlnite până în secolele XVII-XVIII, aveau diverse scopuri, dar toate urmăreau să impună limite sociale, economice sau morale. Unul dintre motivele principale era menținerea ierarhiilor sociale. Clasele superioare își protejau privilegiile prin restricționarea accesului claselor inferioare la produse considerate un lux.
“Au fost totdeauna și considerații religioase și morale, pentru că aceste legi reflectă și idealuri de modestie, de temperare, de abținere, practic. Apoi există și varianta controlului economic și al sănătății publice. Pentru că, uneori, se consideră necesară oprirea unei cheltuieli inutile, mai ales în timpuri de austeritate, atunci când este bine să existe rezerve care să poată fi distribuite în mod egal, echitabil, către cât mai multă lume și, în felul acesta, populația să fie hrănită corespunzător, să-și păstreze sănătatea.”
Adriana Sohodoleanu menționează și exemple de animale supuse unor reglementări stricte. Ortolanii, păsări delicate, au devenit simbolul unui consum extravagant. Se spune că ultima cină a fostului președinte francez François Mitterrand a inclus această delicatesă, care se consuma cu capul acoperit, fie pentru intimitate, fie din motive religioase.
“Ar mai fi, poate, delfinii. Există diverse festivaluri în Japonia, care duc la măcelărirea acestor animale absolut incredibile. Au mai fost broaștele țestoase. Mai ales în Imperiul Britanic, în secolul XIX, începutul secolului XX, se mânca supă de broască țestoasă. Și atât de mult era dorită de toată lumea, nu știu cât de gustoasă era și nici nu vreau să știu, dar pentru că toate clasele sociale o doreau, au rămas în cărțile de bucate rețete de <supă de broască falsă>.”
În istorie, legile somptuare s-au manifestat în moduri variate. În Sparta, mesele austere erau obligatorii pentru a cultiva egalitatea și disciplina. În Roma antică, legislația somptuară din secolele II-I î.e.n. limita cheltuielile pentru banchete, numărul de oaspeți și accesul femeilor la produse de lux. În Evul Mediu, Carol cel Mare a restricționat vânatul doar pentru aristocrație, în timp ce orașele italiene precum Florența și Veneția au impus limite la nunțile opulente din Renaștere, pentru a stopa competiția socială excesivă.
Tradițiile de Crăciun au fost și ele afectate de astfel de legi.
“În secolul XVII puritanii din America de Nord au interzis o perioadă Crăciunul sau, mai degrabă, manifestările lui mai vesele și, deci, mai zgomotoase. Au interzis budinca de Crăciun pentru că era considerată păcătos de bogată. Budinca de Crăciun este o prăjitură foarte densă cu multe fructe uscate și era și asociată cu catolicismul, nu doar că era foarte gustoasă. Și atunci s-a considerat că nu intră sub acest cod moral mai amplu, care la puritani însemna simplitate, chiar și la masă.”
De-a lungul istoriei, statul a încercat să modereze consumul excesiv și să limiteze prăpastia socială, dar adesea, asemenea reglementări au stimulat consumul secret și ostentația.
Interviu realizat de Daria Ghiu în emisiunea Orașul vorbește, produsă de Gabriela Mitan Dulgheru și difuzată în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 9.00, la Radio România Cultural.