Născut în România: Invitat: Laurenţiu Ciprian Tudor - duminică
01 Decembrie 2019, 18:31
Realizator:
Valentin Protopopescu
Laurenţiu Ciprian
Tudor s-a născut pe 27 septembrie 1973, la Braşov, din părinţi munteni. Este
poet, eseist şi jurnalist cultural. A studiat în oraşul natal, fiind licenţiat
în sociologie la Facultatea de Drept şi Sociologie a Universităţii
„Transilvania” Braşov şi avînd un masterat în Consiliere psihologică şi
educaţională. Este formator şi trainer. A devenit membru al Filialei Braşov a
Uniunii Scriitorilor din România din 2014 şi membru al Societăţii Scriitorilor
Târgovişteni din 2011. A iniţiat şi coordonează, din 2007, împreună cu poeţii
Adrian Munteanu şi Cătălin Stanciu (şi sub coordonarea scriitorului Daniel
Drăgan şi a Fundaţiei Culturale „Arania”), Grupul de litere-sunete-şi-culori
„Caii verzi de pe pereţi” din Braşov, care organizează lunar evenimente
culturale. A debutat publicistic în 2003, cu eseuri în paginile de cultură ale
ziarelor locale din Braşov (Bună ziua Braşov
şi Gazeta de Transilvania) şi în
reviste de psihologie umanistă (Empatia
şi Aici şi acum). A mai publicat
în: Astra, Gazeta de Transilvania, Spaţii culturale, Urmuz, Verso,
Pro-Saeculum, Singur, Caiete silvane, Lumea credinţei, Lumina, Q Magazine, La
Revista.ro. Debutul editorial are loc în acelaşi an, cu volumul de poezie Teama de cerc şi fuga după aripi (Ed.
Lux Libris, Braşov). Din 2006 este vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale
„Arania” Braşov. Volumul său de versuri, Licantropia
poftei (Libris Editorial, Braşov, 2017), a primit distincţia Cartea anului din partea Uniunii
Scriitorilor, filiala Braşov, pe anul 2017.
Invitatul nostru a mai publicat şi două excelente
cărţi de interviuri: Adevărul are coaja tare – convorbiri cu
scriitorul Daniel Drăgan (2009), Teodor
Baconschi. 365 de lămuriri în compania lui Laurentiu-Ciprian
Tudor(2019).
Împreună cu invitatul ediţiei, voi încerca să decriptez o posibilă evoluţie a tinerelor generaţii în societatea care, din decembrie 1989, se spune că a trăit într-o zodie a libertăţii sociale şi politice. Fără pretenţii prospective şi „rigoare” profetică, miza acestei dezbateri se referă la calitatea educaţiei şi la realitatea şanselor celor tineri într-o societate care de trei decenii se găseşte într-o permanentă, obositoare şi dezorientantă reformă.
