#ACASĂ. Dr. Ion Ştefan, un infecţionist contaminat de viaţă la Născut în România

Corina Negrea: Domnule colonel, aş vrea să spun de la început că înregistrăm acest interviu într-o după-amiază, cred că într-unul dintre foarte puţinele momente de răgaz pe care le aveţi în această perioadă, perioadă care, cum este, cum aţi caracteriza-o? Bănuiesc că nu aţi trecut de multe ori prin aşa ceva.

Ion Ştefan: Este cu siguranţă un science non-fiction incredibil, este o provocare fără precedent şi avem nevoie de o igienă mentală şi intelectuală ieşită din comun pentru a încerca să înţelegem ceea ce se întâmplă.

Corina Negrea: Nu putem să rămânem nici indiferenţi, nu putem nici să nu… nu ştiu, urmărim ştirile…

Ion Ştefan: Cu siguranţă, acum, circulă viral tot felul de fake news cu aceeaşi viteză uluitoare cu care se înmulţeşte şi se transmite acest virus şi trebuie să discernem între ceea ce este logic, raţional şi astfel de dezinformări care ar putea să zdruncine moralul şi moralitatea în această perioadă.

Corina Negrea: Dar dincolo de ştirile false, de încercările de manipulare, de toate aceste teorii ale conspiraţiei, rămâne o realitate foarte serioasă pe care nu putem să o negăm. Sunt probleme! Până şi dumneavoastră, medicii, aveţi probleme. Şi atunci, ce ar trebui să facem? Dumneavoastră cum reuşiţi să rămâneţi cu moralul sănătos mai ales în condiţiile în care, chiar dumneavoastră, medicii, deveniţi pacienţi?

Ion Ştefan: Eu, ca să-l citez pe Marin Sorescu, m-am contaminat de viaţă într-o zi când m-am născut, de aceea eu sunt pozitiv la viaţă, deși, astăzi, cuvântul pozitiv poate să aibă şi alte conotaţii…

Corina Negrea: Ca şi „viral„…

Ion Ştefan: Da…. dar dacă mă testez la viaţă sunt pozitiv. De aceea, vreau să transmit mesaje pozitive, să transmit partea plină a paharului în mesajele mele şi să instig la calm, la echilibru şi raţiune. Până la urmă, chiar dacă surprinzător nu mai este nimic surprinzător în comportamentul acestui virus, rămâne un fenomen natural. Și experienţa m-a ajutat să trec şi prin alte momente delicate. Noi, ca infecţionişti, am trecut şi prin gripa aviară, apoi prin fenomenul SARS, sindromul acut respirator sever, în 2002 - 2003, apoi am trecut prin MERS, sindromul respirator sever din Orientul Mijlociu, am înfruntat Ebola, am înfruntat gripa porcină, fenomenul ZIKA. Avem câteva provocări şi câteva încercări la care am reusit să facem faţă şi eu sunt convins că o sa trecem cu bine şi de astă data. Va fi însă un moment al maturizării noastre profesionale pentru că totuşi este fără precedent ceea ce se întâmplă în aceste momente.

Corina Negrea: Am trecut, mai mult sau mai putin direct cu toţii, prin ceea ce aţi spus şi dumneavoastră: și SARS, şi MERS, şi Ebola, şi ZIKA. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste epidemii nu a fost la nivel de pandemie şi oricum nu a fost la acest nivel deşi există cumva asemănări…totuşi ce deosebeşe situaţia actuală de celelalte situaţii care, poate mai departe fiind de noi şi la o altă scală, nu le-am trăit atât de direct?

Ion Ştefan: Cred că impactul social, economic, impactul până la urmă psiho-emoţional sunt cele care particularizeaza această pandemie. Apoi, constatăm că e un virus cu personalitate, cu o dinamică, aşa cum menţionam mai devreme, surprinzătoare şi care reuşeşte să ne surprindă pe zi ce trece. Cred că la un moment dat a fost un pic sub-evaluat şi probabil că de aici a venit in primul rând surpriza. Dacă însă vom acţiona chiar dacă la distanţă împreună, sunt convins că vom reuşi cumva să stingem acest flagel. Este cumva îngrijorător şi sunt antecedente periculoase care cumva ridică semne de întrebare asupra convieţuirii dintre om şi animal şi mă gândesc eu dacă nu cumva şi intervenţiile umane în eco-sistemul animal ar putea să fie implicate….

Corina Negrea: Da, tot ce se poate, până la urmă virusul, sigur că da, depăşeşte bariera de specie când trece de la animal la om dar şi noi cred că am depăşit bariera, cumva, intrând in habitatul animalelor. Poate că vina, ca să spun aşa, este împărţită.

Ion Ştefan: Da, s-ar putea să fie cumva o notă de plată a unor greşeli pe care le-am făcut...

Corina Negrea: Apropo de această familie de coronavirusuri şi de celalalte epidemii (SARS, MERS, celalalte boli). Nu ştiu dacă este corect ce spun, dar: SARS s-a manifestat în 2002, apoi a urmat în 2012 MERS-ul, acum la 9-10 ani se manifestă acest nou coronavirus, SARS-COV2. Este posibil să fie o…să asistăm la o ciclicitate a virusurilor din această familie de coronavirusuri?

Ion Ştefan: Da, este posibil, eu personal nu m-am dumirit. Cred că sunt mai degrabă nişte accidente biologice, nişte scăpări din vedere. Nu cred în teoriile conspiraţioniste, sunt mai degrabă cum spuneam, nişte accidente ale interacţiunii omului cu animalele.

Corina Negrea: Da, nu mă gândeam neapărat la teorii conspiraţioniste, mă gândeam dacă nu cumva virusul în sine, după o anumită perioadă, care repet e mai mult sau mai puţin aceeaşi - 9-10 ani- , suferă el insuşi nişte mutaţii, dat fiind faptul că gazda e tot animal, mă rog, e adevărat că sunt diverse (animale), la asta mă gândeam.

Ion Ştefan: Cu siguranţă că sunt nişte mutaţii, de-altfel asta pare să fie o caracteristică a SARS-COV2: este foarte mutagen, formele acelea “L” sau “S”, care-i conferă virulenţa diferită fără să fi fost neapărat dovedită şi la noi, de pildă, aparatele acestea, real-time PCR (RT-PCR, n.r) nu reuşesc să discrimineze între astfel de forme. Raţional, mă gândesc că, există totuşi astfel de forme pentru că sunt foarte mari diferenţele de comportament în diferite ţări. Şi magnitudinea fenomenului pare să fie diferită pentru diferite ţări.

Corina Negrea: Şi să ţină asta, de ce anume? De genomul populaţional sau de măsurile de precauţie sau mai puţin de precauţie care au fost luate?

Ion Ştefan: Probabil că ţine de mai mulţi factori şi de momentul intervenţiei şi gradul de intervenţie la nivel macro-social. Probabil şi de virulenţa tulpinilor care actionează în anumite arealuri…sunt, cred, mulţi factori care pot să intervină. Şi de modul în care sistemul sanitar este pregătit să răspundă acestei provocări.

Corina Negrea: Spuneaţi dumneavoastră într-un interviu pe care l-aţi acordat zilele trecute, după ce colegi din Spitalul Militar Central s-au îmbolnăvit, că într-un fel era firesc să se întâmple asta. Am citit printre rânduri și, dac-am descifrat bine, mesajul era nu neapărat noi am făcut greşeli, nu neapărat sistemul e de vină - deşi sistemul are foarte multe găuri, ca să spunem aşa, precum într-un ciorap - dar este firesc să se intâmple sau să apară această situaţie, de ce, pentru că pe de altă parte spuneaţi şi o să vă rog să şi explicaţi, aţi făcut pregătire cu colegii dumneavoastră, să vă echipaţi, să vă dezechipaţi, cu filmuleţe, cu antrenament. De ce apar astfel de situaţii?

 Ion Ştefan: Pentru că infecţiozitatea acestui virus este ieşită din comun! Şi pentru că, vorbind despre personalul medical, contaminarea acestuia este un risc asumat ce face parte din regula jocului. Peste tot in lume se admite un risc de contaminare care ajunge chiar la 20% pentru personalul medical. La noi în spital, acest risc s-a cifrat la 1,2%, pentru moment, în Spania cred că e în jur de 9%, în Italia 11-12%, deci nu surprinde faptul că personalul medical se contaminează, el este în prima linie, pot să fie breşe, pot să fie fisuri în mecanismele de protecţie. Cu siguranţă şi lipsa echipamentului de protecţie individual în anumite circumstanţe sau utilizarea inadecvată a acestuia sau utilizarea incorectă în funcţie de gradul de intervenţie medical, de personalul care procedează la astfel de intervenţii medicale, de secţia în care se fac astfel de intervenţii, de pacienţii cărora ne adresam, sunt de asemenea diferite şi trebuie abordări diferite şi trebuie echipament adecvat pentru fiecare situaţie.

Corina Negrea: Cumva e uimitor, sau mă rog, noi publicul ”ne-am uimit”, ca să spun aşa, pentru că s-a intamplat in Spitalul Militar, unde, cumva, percepţia este - şi poate că aşa şi este! -, regulile sunt mult mai stricte şi poate şi mult mai atent respectate. Oricum, spuneaţi de asemenea în acel interviu, că sunteţi sub procentajul acesta de infecţiozitate în rândul cadrelor medicale care este cumva firesc în astfel de condiţii.

Ion Ştefan: Da, 1,2% din personalul Spitalului Militar care este peste 2000, 1,2% nu înseamnă nimic, Spitalul Militar poate să funcţioneze şi dacă ar fi mult mai mulţi colegi contaminaţi. Pe de altă parte, aş vedea din nou, partea plină a paharului: colegii care s-au contaminat şi care toţi au forme uşoare, vor putea în 2,3,4 săptămâni să vină din nou alături de noi şi să trateze pacienţii COVID19, fără să mai prezinte riscuri pentru că vor fi imunizaţi la momentul acela cu anticorpi protector!

M-am născut să cred în oameni, să cred
în bine

Corina Negrea: Mă gândeam în timp ce vorbeaţi şi spuneaţi că vedeţi partea plină a paharului, sunteţi, se pare, un optimist incurabil, chiar şi în aceste condiţii, bănuiesc că asta a contat foarte mult atunci când aţi ales meseria asta, direcţia asta.

Ion Ştefan: M-am născut să cred în oameni, să cred în bine, să dau astfel de mesaje, pentru că eu întotdeauna vreau să cred în echilibru şi în calm.

Corina Negrea: Bănuiesc că este absolut obligatoriu să poţi rămâne calm chiar şi într-o situaţie foarte serioasă. Mă gândesc aici la faptul că aţi fost în misiune într-o zonă în Angola, o zonă departe de a fi fost calmă...

 Ion Ştefan: Da, am avut şansa ca în 1995-1996, să particip la o misiune în Angola care a reuşit să mă maturizeze profesional şi atunci s-au aşezat cărămizile devenirii profesionale care au alcătuit ulterior temelia mea ca medic infecţionist şi experienţa colosală de acolo mi-a prilejiuit şi şansa de a încerca un studiu pe care l-am inclus în teza mea de doctorat şi a fost ceva cu totul fabulous.

 Corina Negrea: La ce se referea studiul acela?

Ion Ştefan: Am încercat să demonstrez că meflochina este chimioprofilactul de elecţie pentru zona a 3-a de clorochinorezistenţă din care făcea parte Angola şi am reuşit să introduc, după 3 luni de sejur în Angola, meflochina ca un chimioprofilactic pentru toate contingentele misiunii. Şi introducerea acesteia în chimioprofilaxie a reuşit de pildă să împiedice apariţia cazurilor de malarie printre membrii spitalului românesc de campanie de acolo, un spital românesc de campanie, sub egida ONU, care avea şi o secţie de boli infecţioase al cărei şef am fost.

Corina Negrea: UNAVEM III (trei) United Nations…

Ion Ştefan: Angola Verification Mission…cea de-a 3-a misiune in Angola.

Corina Negrea: Apropo de viaţa de zi cu zi, să spunem în această perioadă în spital, cum sunt colegii dumneavoastră, moralul contează foarte, foarte mult. Fiind militari, sunt mai rezistenţi, mai rezilienţi?

Ion Ştefan: Nu cred că există diferenţe între medicii militari şi civili, profesional în niciun caz, însă noi suntem prin virtutea calităţii de militar, suntem poate un pic mai disciplinaţi, fără să prezum prin asta că ar exista o indisciplină în cadrul celorlalţi colegi civili. Dar ne asumăm altfel, eu ştiu?, misiunile.

Corina Negrea: Şi apropo de asta, de disciplină: avem cazul Suceava, nefericit, şi avem un prim spital militarizat, cu conducere militară. Aşadar, se presupune deci, că o conducere militară, reuşeşte să aşeze lucrurile mai bine într-o matcă. Pe de altă parte, credeţi că, ar trebui recurs la această soluţie şi pentru alte spitale şi în general că spitalele, în astfel de perioade, ar trebui militarizate?

Ion Ştefan: Nu pot să îmi permit să comentez întrebarea aceasta, ştiu însă că acolo sunt colegi de ai mei care sunt deosebiţi şi care au fost căliţi în multe acţiuni militare chiar în teatre de operaţii. Au o experienţă fabuloasă, din punctul acesta de vedere, şi cred că o să facă o treaba foarte bună!

Corina Negrea: Bun. Cum arată o zi, a unui medic în spitalul, cum arată o zi a dumneavoastră în Spitalul Militar Central în această perioadă, aveţi deja o rutină dată şi de faptul că trebuie să respectaţi şi anumite proceduri foarte, foarte stricte în cazul ăsta, poate mai stricte decât de obicei?

 Ion Ştefan: Viaţa care se derulează acum în Spitalul Militar este aproape la fel ca înainte. Noi ca infecţionişti, oricum trebuie să respectăm cu stricteţe nişte reguli de igienă şi precauţiuni suplimentare pentru diferiţi agenţi infecţioşi. Este, dacă vreţi, inclus în soft-ul nostru profesional. Sigur că, rutina ne ajută să facem faţă, dar sunt provocări noi şi suprasolicitări care ne stimulează şi mai mult vigilenţa, atenţia pentru că, de astă dată nu trebuie să săvârşim erori.

Corina Negrea: Pentru că nu cunoaşteţi virusul foarte bine sau pentru că, mă rog repet este o situaţie mai neobişnuită din multe puncte de vedere, nu doar din acest punct de vedere?

Ion Ştefan: Pentru că, este un virus care ne surprinde şi care are o dinamică imprevizibilă.

Corina Negrea: Spuneaţi că aţi făcut antrenamente. Se fac în fiecare zi aceste exerciţii?

Ion Ştefan: Noi am întocmit şi protocoale de tratament, şi proceduri pentru fiecare situaţie pentru pacienţii simptomatici, asimptomatici, care vin din anumite zone, care sunt contacţi ai unor pacienţi confirmaţi cu SARS-COV2, pentru pacienţii simptomatici care nu sugerează infecţie COVID, deci am încercat să răspundem tuturor acestor scenarii şi am diseminat procedurile noastre astfel că acum totul este, cumva, standardizat, fiecare posibilitate a fost gândită, luată în calcul, examinată. În plus, pentru că este foarte important în aceste momente să ştim să ne îmbrăcăm şi să ne dezbrăcăm în condiţii de biosecuritate, am făcut multiple astfel de antrenamente, atât pe grupuri mai mari când s-a putut până când am trecut la Scenariul al 3-lea şi mă rog, a apărut transmiterea comunitară, cât şi pe grupuri mici, pe secţii.

La noi, de pildă, am făcut astfel de
pregătiri, de antrenamente, de simulări, pe grupuri de infirmiere, îngrijitoare,
asistente, medici şi am şi filmat astfel de operaţiuni astfel încât să poată constata
fiecare dacă se fac erori şi să deprindă această rutină foarte importantă a
folosirii corecte a echipamentului de protecţie.

Corina Negrea: Este suficient echipament de protecţie, aveţi tot ce vă trebuie?

Ion Ştefan: Este, pentru moment este suficient echipament, însă cu siguranţă, ţinând cont de faptul că noi încă nu am atins apogeul fenomenului COVID19, va mai fi nevoie de echipament şi din câte înteleg eu, se fac eforturi pentru achiziţionarea în continuare a acestui echipament. De asemenea, va fi nevoie şi de medicamente anti SARS-COV2, fie antivirale, fie hidroxiclorochină şi cele pe care le asociem în astfel de situaţii.

Corina Negrea: Din experienţa epidemiilor, pandemiilor anterioare, pe care le-aţi menţionat deja, Ebola, SARS, MERS, ZICA, puteţi estima cam când atingem punctul maxim şi de asemenea, vă asteptaţi să existe şi un al doilea vârf al epidemiei?

Ion Ştefan: Sunt mai multe modele matematice, care ne situează cumva cu 21 de zile în spatele Italiei. Italienii au atins apogeul în jurul 26-27 aprilie, deci la noi probabil că vârful va fi de Paşte sau imediat după Paşte. Sper să nu fie un vârf foarte ascuţit, să fie o pantă lină, ori pentru asta este foarte important să se respecte măsurile de distanţare socială şi…

Corina Negrea:…şi de izolare…

Ion Ştefan: …şi ca un paradox, aceste măsuri de distanţare socială să fie de fapt cele care ne vor uni într-un efort comun pentru a încerca să limităm stigmatele acestei infecţii. Sau dacă vreţi, iubirea faţă de aproape, să se exprime de fapt în păstrarea distanţei faţă de semenul tău şi în respectarea tuturor acestor măsuri de igienă personală şi colectivă.         

Spălatul
pe mâini a devenit o religie internaţională şi singura care mai poate trece
graniţele acum

Corina Negrea: Să ne mai întoarcem puţin la cariera dumneavoastră şi la momentul Angola. În primul rând ce v-a făcut să alegeţi facultatea de medicină, să alegeţi această specializare de boli infecţioase şi apoi, să mergeţi pe front, ca să spunem aşa…

Ion Ştefan: Este o poveste veche. Primele mele amintiri mă înfăţişează în faţa unei întrebări pe care o puneau colegi, prieteni de-ai tatălui meu, ce o să fac atunci când o să devin mare. E o întrebare care, cred că, s-a pus tuturor copiilor din lumea asta şi eu dădeam tot felul de răspunsuri năstruşnice, de pildă, spuneam că vreau să mă fac binefăcător, sau că vreau să mă fac musafir, sau vreau să mă fac visător. Ei, la un moment dat auzisem cuvântul colonel şi mi s-a părut mie, aşa…

Corina Negrea: Că sună bine…

Ion Ştefan: Că sună interesant şi, în ultima vreme dădeam acest răspuns: că vreau să mă fac colonel. Până la urmă, coincidenţă sau nu - şi Einstein spunea: “Coincidenţa este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim” -, am ajuns colonel-medic şi, într-un fel şi binefăcător şi am rămas şi un visător dar, asta e partea anecdotică a alegerii. De fapt, tatăl meu, şi-a dorit foarte mult să urmeze cariera militară şi condiţiile vitrege de după cel de-al doilea Război Mondial i-au frânt acest vis. Şi atunci eu, iniţial inconştient, apoi deplin conştient am vrut să continui acest vis frânt…

Corina Negrea: Să il înfăptuiţi dumneavoastră…

Ion Ştefan: Aşa am ajuns la liceul militar
şi de aici până la facultatea de medicină militară nu a fost decât un pas. Cum
am ajuns la boli infecţioase? Nu mai ştiu. Sunt, câţi? , 42 de ani de atunci?

Corina Negrea: Cum, dar mai ales, de ce boli infecţioase? Ce v-a fascinat la domeniul ăsta?

Ion Ştefan: Eu voiam să fac altceva, altă specialitate…

Corina Negrea: Ce anume?

Ion Ştefan: Voiam să fac, de pildă, ginecologie, însă, după 12 ani în care nu s-a dat nici-un examen…  ştiţi cum era pe vremea regimului communist. În 1990 s-a dat primul examen, cum spuneam, cu 12 promoţii şi nu s-a scos nici-un post la ginecologie. Până la urmă însă mă bucur că am făcut această alegere. Mi-am asumat acest destin şi nu regret nimic, nu regret alegerea, nu regret de altfel nici-o clipă din viaţa mea. Clipele frumoase mi-au oferit fericire, cele dificile mi-au oferit lecţii şi experienţe, iar cele triste, m-au învăţat să trăiesc. Încă o dată spun, mă felicit că am ales această disciplină medicală, această specialitate fascinantă, care este foarte ofertantă şi provocatoare şi uitaţi că a fost resuscitată de acest fenomen şi infecţioniştii sunt în prima linie.

Corina Negrea: Ar trebui să fie în prima linie tot timpul. Şi, practic, cred că, toate specialităţile ar trebui să fie cumva în prima linie pentru că, totuşi, viaţa le are pe toate. Ce voiam să remarc: aţi devenit colonel, aţi rămas şi visător, sunteţi şi salvator, categoric!, doar musafir nu v-aţi făcut dar poate că…

Ion Ştefan: O, da, sunt şi musafir de multe ori…

Corina Negrea: Şi cred că meseria vă obligă să fiţi uneori şi musafir în propria familie…

Ion Ştefan: De astă dată numai în propria familie, şi cred că încă o perioadă de acum încolo voi renunţa la a mai fi musafir (în alte părți, n.r).

Corina Negrea: Chiar, cum vine acasă un medic, în această perioadă? Cum vă întoarceţi acasă, cu ce încărcătură?

Ion Ştefan: În primul rând, vin târziu. Apoi, sunt întâmpinat cu soluţii dezinfectante, de la intrare…

Corina Negrea: Ăsta este un semn de mare dragoste, să ştiţi, şi de mare grijă…

Ion Ştefan: Da, da…. îmi las pantofii la intrare, unde am soluţii dezinfectante. Îmi schimb hainele, pentru care folosesc de asemenea soluţii dezinfectante, merg la spălatul pe mâini. Cred că, Pilat din Pont n-a fost niciodată mai susţinut, spălatul pe mâini a devenit o religie internaţională şi singura care mai poate trece graniţele acum şi apoi merg la duş şi după duş cred că mă mai spăl pe mâini. Dupa duş, îmi reiau viaţa de familie, cu distanţarea de rigoare. Avem trasee diferite şi camere diferite.

Corina Negrea: Aveţi şi protocoale, prin urmare, să-nţeleg…

Ion Ştefan: (rîde) Da, doamna Ştefan are procedurile ei foarte severe. Soţia mea este medic stomatolog şi a trebuit să stea acasă încă de acum 2 săptămâni şi mai bine. Fetiţa mea este în clasa a 12-a la Gheorghe Lazăr şi de asemenea a trebuit să stea acasă. Eu sunt singurul care evadez, dar mă întorc de fiecare dată cu mare plăcere acasă. Dacă va fi nevoie şi dacă evoluţia şi magnitudinea fenomenului COVID19 va fi cea nedorită, probabil că o să aleg şi eu sejurul la un hotel pe care îl va pune la dispoziţie Ministerul pentru medicii care tratează COVID.

Corina Negrea: Dumneavoastră ca dumneavoastră, bănuiesc că sunteţi pregătit, dar familia unui medic militar, unui medic în general, dar şi a unui medic militar care iată a fost şi în misiune în Angola, este tot timpul pregatită, pentru astfel de situaţii?

Ion Ştefan: Familia mea cu siguranţă. Statutul unui medic militar include şi imprevizibil şi evoluţii care trebuie să fie acceptate.

Corina Negrea: Spitalul Militar Central l-aţi ales, de ce? Nu că n-ar fi un spital bun, nu că n-ar fi un loc interesant…secţia de boli infecţioase s-a înfiinţat în 1956-1957 după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ion Ştefan: În ’57, da. Şi înfiinţarea secţiei de boli infecţioase a fost, de fapt, o lecţie a războiului care a demonstrat că majoritatea deceselor în cel de-al Doilea Război Mondial au fost produse prin suprainfecţii şi nu prin stigmatele în sine ale războiului. De aici şi necesitatea unei astfel de secţii.

Corina Negrea: Şi asta poate fi o lecţie, putem face o paralelă cu ce se întâmplă acum? Suntem într-un război şi acum, un altfel de război.

Ion Ştefan: Un altfel de război, da. Şi iată că, încă o dată, se dovedeşte importanţa unei secţii de boli infecţioase. Şi ar mai fi un război, un război al rezistenţei anti-microbiene a germenilor, un război care nu s-a încheiat şi pe care îl ducem zi de zi şi care şi el constituie o povară în plus în aceste zile.

Corina Negrea: Domnule doctor, apropo de misiunea din Angola, v-a fost teamă vreodată acolo?

Ion Ştefan: Nu, nu. Deşi teama este un fenomen pur omenesc. Mie mi-e teamă mai degrabă de cei cărora nu le e teamă decât cei care se tem, pentru că..

Corina Negrea: …sunt mai precauţi…

Ion Ştefan: …pentru că îmi sugerează inconştienţă. Nu, eu am mers voluntar acolo în Angola şi mi-am dorit acea experienţă care a fost, cum spuneam, fabuloasă. Şi care, de fapt, a constituit maturizarea mea profesională.

Corina Negrea: Ce v-a învăţat experienţa din Angola?

Ion Ştefan: Mai întâi că, m-am confruntat cu o patologie inedită. Eu având şi supra-specializare în parasitologie şi boli tropicale şi nu aveam cum altfel să exersez o astfel de patologie. Apoi, mi-a prilejuit întalnirea cu malaria, boala cea mai densă, cea mai prezentă acolo în Angola. O boală cât o mie de alte maladii la noi!

M-a
ajutat să iau decizii importante pentru mine şi pentru semenii mei. Şi a contat
foarte mult să constat că deciziile pe care le-am luat sub presiunea timpului
au fost cele corecte şi asta a fost extrem de încurajator şi onorant pentru
mine şi am fost de asemenea onorat de faptul că am primit medalia Naţiunilor
Unite pentru rezultatele pe care le-am avut acolo.

Corina Negrea: O să trecem peste perioada asta, nu ştim acum, nici cum şi nu ştim nici când, dar vom trece. Ce ar trebui să învăţăm din toată această perioadă? Care e tabloul pe care il vedeţi? Cum vom ieşi de aici?

Ion Ştefan: Daca măsurile de distanţare socială, care sunt destul de impopulare este adevărat şi care au impact psiho-emoţional şi economic, social, comercial, educaţional, foarte ample, dacă vor fi păstrate şi vor fi respectate şi întelese şi semenii noştri vor conştientiza importanţa lor, atunci probabil că în a doua jumătate a lunii mai, o să avem un recul al fenomenului care poate fi cumva favorizat şi de încălzirea vremii deşi nu este neapărat dovedit că virusul va înceta să existe o dată cu apariţia sezonului cald. De altfel am văzut că au apărut cazuri şi în Australia unde este vară sau eu ştiu, la Dubai, chiar în Africa. Dar este adevărat, nu cu aceeaşi anvergură.  Deci, probabil că în a doua jumătate a lui mai o să înregistrăm un recul şi cred că pe la jumătatea verii s-ar putea să avem o relaxare din punct de vedere al apariţiei cazurilor de COVID19. Dar nu este exclus ca toamna să aducă o recrudescenţă a fenomenului o dată cu o răcire nouă a vremii. Sunt foarte multe variabile şi, deşi se ştiu foarte multe lucruri despre acest virus, încă nu cunoaştem tot şi de la zi la zi avem în continuare surprize.

S-avem
grijă de viitor, că este locul şi timpul în care vom trăi.

Corina Negrea: Sigur că, pentru cercetare, pentru medicină este o provocare, cum spuneaţi, veţi ajunge în final să întelegeţi, să cunoaşteţi, să ştiţi tot ce ţine de acest virus. Ca să ne uităm la partea plină a paharului: ce-aţi mai vedea în partea plină a paharului?

Ion Ştefan: În partea plină a paharului, ar trebui cumva să dezinstalăm anul 2020 pentru că a fost virusat. Să privim cu umor, dacă se poate, (umorul) este cealaltă mască a tristeţii şi noi ne-am obişnuit cu rasu’-plansu’ şi eu ştiu, cu hazul de necaz. S-avem grijă de viitor, că este locul şi timpul în care vom trăi. Aş oscila între Mark Twain care spune că “Viitorul nu poate fi evitat” şi Einstein care spune “Să nu ne facem griji pentru viitor, că vine oricum”. Dar, aş spune aşa că, dacă vrei sa vezi curcubeul, trebuie să înfrunţi ploile. Sau dacă îmi permiteţi, l-aş cita pe Søren Kierkegaard şi aş spune că “Pentru a privi la stele, trebuie să rămâi cu picioarele pe pământ.”

Corina Negrea: Vă mulţumesc foarte mult pentru acest timp pe care vi l-aţi decupat…

Ion Ştefan: …Cu mare drag, a fost o reală plăcere.

Corina Negrea: … ca să stăm de vorbă. Vă doresc multă, multă putere şi să ne reauzim cu bine cât de curând dar cu subiecte şi cu lucruri frumoase, mai frumoase decât cele pe care le trăim acum cu toţii.

Ion Ştefan: Toate cele bune dumneavoastră, celor dragi şi ascultătorilor dumneavoastră!