PORTRET: Frank Sinatra – un simbol al culturii americane, un idol al lumii întregi

Vineri, 14 mai, se împlinesc 23 de ani de la moartea cântăreţului, actorului, producătorului, compozitorului și regizorului american Frank Sinatra, cel care a şi-a încântat admiratorii cu melodii celebre interpretate într-un mod unic, precum „Fly Me To The Moon”, „Strangers in the Night”, „Imaginations”, „I’ve Got You Under My Skin” sau „My Way”.
Este considerat unul dintre cei mai buni cântăreţi ai tuturor timpurilor, lăsând posterităţii nu mai puţin de 1400 de înregistrări muzicale dar şi 60 de roluri în film.

Frank Sinatra a rămas nu mai puţin celebru pentru viaţa sa în care nu şi-a refuzat practic nimic: îi plăceau la nebunie reuniunile mondene, fiind mereu înconjurat de femei superbe, aflându-se în compania celor mai influente personalităţi – fie că erau capi ai mafiei sau preşedinţi de stat – , era un mare consumator de alcool, fuma fără limite – motive pentru care a fost înmormântat alături de o sticlă de whisky şi de un pachet din ţigările fără filtru favorite…

A fost căsătorit de patru ori – una din fostele soţii, superba Ava Gardner, una dintre cele mai mari actriţe din istorie, fiind iubirea vieţii lui, provocându-i chiar două tentative de sinucidere – , a fost îndrăgostit peste măsură de Marilyn Monroe, Judy Garland şi Lauren Bacall, a avut un număr considerabil de alte relaţii şi aventuri. Era, uneori, un tip extrem de violent, dar şi, alteori, foarte generos, era un insomniac recunoscut, era obsedat până la culme de felul în care arăta – făcea şi 12 duşuri pe zi – şi adora să miroasă mereu a lavandă. Sunt doar câteva din atributele unui personaj lipsit de ipocrizie, direct, extrem de complex, remarcabil, unic.

 

Francis Albert Sinatra s-a născut în ziua de 12 decembrie 1915, în Hoboken, New Jersey, fiind singurul fiu al familiei de imigranţi italieni, Anthony Martin Sinatra şi al Natalie „Dolly” Sinatra.

În urma unor complicaţii la naştere, micul Frank a fost scos cu forcepsul, rămânând astfel cu cicatrici permanente pe lobul stâng al urechii, pe obraz, pe gât şi cu un timpan perforat.

Frank nu a fost atras de studiu, ura din adâncul sufletului matematica şi şcoala, în general, în ciuda faptului că părinţii săi îi pregătiseră o carieră de inginer.

În schimb, încă din copilărie, este pasionat de muzică, încântându-şi oaspeţii la petrecerile familiei, fiind apoi prezent pe scenele mai multor cluburi din oraşul natal.

A urmat liceul doar timp de 47 de zile, fiind exmatriculat pentru „comportament huliganic”.

Tânărul a practicat mai multe sporturi, printre care şi partidele de box pe bani, iar talentul său muzical – fără însă a fi parcurs vreodată studii muizicale -, îl determină să îşi dorească o carieră interpretativă, lucru care nu era tocmai pe placul părinţilor.

Ca urmare, după ce a împlinit 17 ani, a plecat de acasă, fiind mai întâi distribuitor de presă, la ziarul Jersey Observer. Acolo a prins microbul jurnalismului, dar când editorul-şef i-a spus că nu ştie suficient de multe pentru a deveni reporter Frank s-a înscris la cursuri de limba engleză, dactilografie şi stenografie. Astfel, a ajuns reporter, specializându-se în sporturi practicate în şcoli. Avea 18 ani.

Într-o seară a anului 1935, Frank l-a auzit cântând la radio pe Bing Crosby, iar de atunci dorinţa sa cea mai mare a fost să devină un interpret cel puţin la fel de celebru precum Crosby. În cariera sa ulterioară, criticii au constatat tocmai puternica influenţă a lui Crosby, cel puţin în privinţa frazării muzicale, iar Crosby, declara, la rându-i: „Frank este genul de artist care apare o dată în viaţă, dar de ce a trebuit să apară în a mea?”.

 

În lunile următoare audiţiei la radio, Frank începe să cânte pe străzi, ajungând, în zilele bune, să câştige 10 dolari sau o farfurie cu mâncare. Talentul său muzical nu scapă neobservat, fiind cooptat în cvartetul Hoboken Four, însă cariera sa muzicală nu se derula aici sub cele mai bune auspicii, aflându-se mai mereu în conflict cu membrii trupei. Totuşi, din postura de membru al cvartetului,  câştigă un concurs la radio, numit „Major Bowes Amateur Hour”, şi de aici apar primii bani – 35 de dolari – câştigaţi ca artist amator.

În anul 1939, pe 4 februarie, artistul s-a căsătorit cu Nancy Barbato, prietena sa din adolescenţă – din februarie 1934 -, care avea să-i dăruiască trei copii (Nancy – născută în anul 1940, Frank jr. – născut în 1944 – şi Cristina – născută în 1948), în acelaşi an fiind angajat de Harry James în orchestra sa. Acesta, nemulţumit de numele cu rezonanţe italiene al lui Francis Albert Sinatra, îi propune acestuia să îşi schimbe numele în Frankie Satin, însă Sinatra refuză vehement.

În anul 1938, când devenise un cântăreţ necunoscut, Sinatra a fost acuzat de adulter, după ce fusese surprins într-o cu o femeie căsătorită, la acea vreme, adulterul fiind un delict care se pedepsea chiar şi cu închisoarea. Sinatra a fost dus la secţia de poliţie pentru a i se lua amprentele, iar după ce iniţial a fost amendat cu 500 de dolari, a scăpat de pedeapsă pentru că plângerea şi acuzaţia fuseseră retrase. Incidentul nu i-a servit însă drept lecţie lui Frank, care, de-a lungul vieţii, a fost atras în permanenţă de patul altor femei.

La 9 decembrie 1941, Sinatra, care şi-a dorit întotdeauna să fie soldat al Armatei SUA, s-a prezentat la centrul pentru încorporări, dar a primit calificativul „4-F” şi nu a fost înrolat în armată pentru că avea un timpan perforat.

Se alătură, apoi, trupei lui Tommy Dorsey, cu care cântă până în anul 1942, perioadă în care Sinatra devine unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi în sondajele revistei „Billboard”.

În anii ’40, Sinatra cunoaşte una dintre cele mai negre perioade din viaţa sa, care are legătură cu mafia din Chicago şi New York. Frank a fost apropiat de capii celor două organizaţii criminale, acceptând să facă activităţi de curierat pentru aceştia. Una dintre cele mai răsunătoare activităţi mafiote în care a fost implicat a fost un transport de băuturi alcoolice traficate, rolul lui fiind acela de a transporta o valiză cu 3,5 milioane de dolari, o sumă exorbitantă la vremea aceea. Însă la un control pe aeroportul din New York, a fost rugat să deschidă geanta în care se aflau banii, scăparea sa fiind prezenţa fanilor săi care l-au recunoscut şi s-au strâns în jurul lui, agentul care solicitase verificarea fiind nevoit să-i permită accesul fără a finaliza controlul.

După ascensiunea în topul „Billboard”, casa „Columbia Records” îi propune lui Sinatra un contract, artistul înregistrează alte cântece care ajung în topuri, în această perioadă primind supranumele „The Voice” – „Vocea”. Prima perioadă de glorie avea să se încheie în anul 1948, după ce Sinatra începe să scadă în topurile muzicale. Din aceest moment artistul experimentează câteva piese în stilul gospel, însă schimbarea nu are parte de succes.

 

A urmat o perioadă de doi ani în care Sinatra se retrage din prim-planul lumii muzicale, care a coincis şi cu declinul vieţii personale: a urmat divorţul de soţia sa, Nancy şi căsătoria cu superstarul Ava Gardner, o relaţie de şase ani care avea să fie presărată cu numeroase trădări, dar care avea să reprezinte iubirea vieţii lui Sinatra.

Viaţa sa profesională căpăta o nouă turnură, la 12 ianuarie 1950, cu prilejul concertului de mare succes desfăşurat la Connecticut, în urma căruia canalul TV CBC semnează cu artistul contractul pentru emisiunea „The Frank Sinatra Show”, a cărei premieră avea loc la 7 octombrie 1950. Succesul imens al emisiunii face ca postul ABC TV, să îi cumpere show-ul pentru fabuloasa sumă – la acea vreme – de 3 milioane de dolari.

Pentru dragostea ce i-o purta Avei Gardner, Sinatra a fost foarte aproape să-şi ia viaţa, ba chiar de două ori. Astfel, în anul 1952, a avut loc prima tentativă de sinucidere, după o ceartă înfiorătoare cu Ava, când artistul a încercat să-şi pună capăt zilelor inhalând gaze de la cuptor. “O iubesc pe Ava şi Dumnezeu să mă condamne pentru asta!”, spunea Sinatra.

Un an mai târziu, Sinatra şi-a tăiat venele în apartamentul unui prieten şi doar sosirea neaşteptată a acestuia l-a salvat de la moarte.

În anul 1953, pentru a juca rolul Maggio din „From Here To Eternity”, Sinatra a fost nevoit să se supună unui dur antrenament militar pregătitor, el mulţumindu-se cu un onorariu de 8.000 de dolari pentru acest rol, deşi cota lui anterioară ajunsese la 150.000 de dolari. Rolul i-a adus lui Sinatra un premiu Oscar pentru un actor în rol secundar, un an mai târziu.

Şi în anii care au urmat, celebritatea avea să îi aducă şi asocierea de personalităţi din high-life, fie că e vorba de oameni politici, artişti sau oameni implicaţi în activităţi mafiote.

Este perioada numită “New Deal”, în care Sinatra devine apropiat de senatorul de Massachusetts John F. Kennedy, căruia i-a devenit prieten apropiat şi susţinător în campania pentru preşedinţia SUA.

Peste ani, una dintre fiicele lui Sinatra declara că tatăl său şi mafiotul Salvatore „Momo” Giancana au fost printre principalii susţinători ai lui Kennedy, în câştigarea alegeri primare ale democraţilor din anul 1960, care l-au propulsat pe JFK spre mandatul de cel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, început la 20 ianuarie 1961. 

Sinatra a fost cel care i-a făcut cunoştinţă lui Kennedy cu Judith Campbell, cea care avea să-i devină viitorului preşedinte amantă, gest urmat de ruperea relaţiilor dintre Sinatra şi Kennedy, la sugestia lui „Bobby” Kennedy. Şi, ca urmare, Sinatra avea să îl susţină la alegerile prezidenţiale din 1963, pe contracandidatul lui JFK, Richard Nixon. Neoficial, se vorbeşte că acesta a fost şi motivul pentru care Sinatra avea să piardă licenţa pentru funcţionarea cazinoului din Nevada, proprietatea sa.

În anul 1966, după ce grupul Beatles a lansat albumul de mare succes “Revolver”, Paul McCartney a compus o piesă special pentru Frank Sinatra, gest refuzat de acesta, declarând că „muzica rock’n’roll este doar pentru cretini”. Culmea este că McCartney avea să declare că melodia nu era tocmai reuşită şi că Sinatra avea dreptate să refuze compoziţia.

Între anii 1966 – 1968, a fost căsătorit cu actriţa şi scriitoarea americană Mia Farrow, iar în anul 1976 se recăsătoreşte, a patra sa soţie devenind Barbara Marx, cea care avea să-i fie alături până la finalul vieţii. În timpul mariajului cu Sinatra, Barbara s-a dedicat cauzelor umanitare, bucurându-se de sprijinul emoțional, dar și financiar al soțului ei. Cel mai notabil proiect al său a fost Barbara Sinatra Children`s Center, din cadrul Centrului Medical Eisenhower. Clinica se adresa copiilor abuzați și era în totalitate finanțată de banii strânși în timpul evenimentului anual ”Frank Sinatra Celebrity Invitational Golf Tournament”.

În anii ’80 – ’90, Frank Sinatra susţine nenumărate turnee şi concerte în toate colţurile lumii, memorabil fiind concertul solo cu cel mai numeros public pe care l-a susţinut la Rio de Janeiro. Pe Stadionul Maracana s-au îngrămădit să-l vadă şi să-l asculte live peste 175.000 de persoane, performanţă care a fost înregistrată la acel moment de Guiness Book of World Records.

Frank Sinatra a fost şi un om generos, dedicat multor cauze caritabile. Se estimează că a contribuit la strângerea unor fonduri de peste un miliard de dolari, la care a participat cântând pro-bono prin filme, concerte sau înregistrări. Marea majoritate a fondurilor au fost direcţionate către educaţie, medicină, ştiinţă şi la ajutorarea copiilor defavorizaţi. Mai mult, Siantra şi-a sprijinit financiar mulţi dintre prietenii aflaţi în impas, insistând mereu ca donaţiile sale să rămână anonime.

 

Tot la fel de adevărat este şi faptul că, în cei peste 40 de ani petrecuţi la Hollywood, Frank Sinatra a câştigat şi a pierdut sume uriaşe la cazinouri. Tocmai de aceea, revista americană People l-a considerat artistul care a influenţat fundamental oraşul Las Vegas, omul care prin muzica şi filmele sale a adus o publicitate nesperată jocurilor de noroc, a ridicat cazinoul la statutul de instituţie culturală, fiindcă a adus televiziunile în oraş, a transformat spectacolele de la MGM, de la Desert Inn, în show-uri urmărite de milioane de telespectatori.

A fost distins cu numeroase premii şi distincţii, între acestea aflându-se Premiul Emmy, Premiul Globul de Aur, Screen Actors Guild Life Achievement Award, Medalia Prezidențială pentru Libertate, Medalia pentru Științe și Arte, Peabody Award, Premiul Grammy pentru întreaga carieră, Jean Hersholt Humanitarian Award, Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar, Premiul Cecil B. DeMille, Medalia de Aur a Congresului, înscrierea în New Jersey Hall of Fame, în Gaming Hall of Fame sau distincţia Kennedy Center Honors.

În anii ’90, treptat, starea sa de sănătate se înrăutăţeşte, primul efect fiind faptul că uita versurile cântecelor. Mai apoi Frank a suferit de grave probleme auditive, a suportat o operaţie de cataractă, iar părul des şi sănătos pe care îl afişa în timpul apariţiilor sale televizate era de fapt o perucă.

Frank Sinatra a trecut la Domnul la 14 mai 1998, după ce a suferit un atac de cord, în timp ce se afla în scaunul său cu rotile, pe marginea piscinei din reşedinţa lui din Beverly Hills. La funeraliile sale au participat numeroase personalităţi precum Sophia Loren, Tom Selleck, Tony Curtis, Nancy Reagan, Liza Minnelli, Kirk Douglas, Gregory Peck, Jack Nicholson, Faye Dunaway. Artistul american a fost înmormântat alături de o sticlă de Jack Daniel’s şi un pachet de ţigarete Camel fără filtru, la care nu a fost dispus să renunţe nici măcar în ultimele clipe ale vieţii sale.

Frank Sinatra a interpretat 65 de roluri în seriale şi filme, printre care enumerăm: „Tot mai sus” (1943), „Banditul pupăcios” (1948), „De aici în eternitate” (1953), „Omul cu braţul de aur” (1955), „Mândrie şi pasiune” (1957) „Can-Can” (1960), „Candidatul Manciurian” (1988) şi multe altele, el fiind premiat cu trei Oscaruri şi două Globuri de Aur.

Vocea lui Frank Sinatra apare pe coloanele sonore a nu mai puţin de 173 de producţii, între anii 1941 şi 2009, iar artistul şi-a jucat propriul rol în 136 de producţii cinematografice şi de televiziune.

Sinatra a fost subiectul a 121 de documentare, realizate în perioada 1944-2009, din care 22 de documentare biografice, personalitatea sa a fost prezentată în 17 portrete de televiziune, ca producător şi-a pus semnătura pe genericul a nouă filme şi spectacole de televiziune, el încercând şi postura de regizor, în producţia „None But the Brave” – în anul 1965.

Frank Sinatra este artistul cu cele mai multe albume muzicale de top 10 Billboard şi artistul cu cea mai lungă prezenţă în Billboard 200 – 62 de ani. El a adunat 21 de discuri de aur, de platină şi multi-platină, iar în urma sa au rămas melodii memorabile precum „My way” („Drumul meu”), „Over the rainbow” („Deasupra curcubeului”), „That’s life” („Asta e viaţa”), „New York, New York”, „Strangers in the night” („Străini în noapte”) etc.

În anul 2001, postul BBC Radio 2 l-a desemnat pe Frank Sinatra „Vocea secolului XX”, după ce, în urma votului publicului britanic, al criticilor muzicali şi cântăreţilor, Sinatra a devansat nume grele precum Elvis Presley, Nat King Cole, Ella Fitzgerald sau Beatles.

de Răzvan Moceanu - RADOR