Doina Ruști: “De-a lungul vieții am fost, pur și simplu, torturată de amintirile legate de crima la care aproape că am fost martoră”

20 Februarie 2025, 15:45
Joi, 20 februarie, la librăria Humanitas de la Cişmigiu, va avea loc lansarea romanului Ferenike, prima carte autobiografică a scriitoarei Doina Ruști. Invitată la GPS Cultural, autoarea, cunoscută pentru romanele sale captivante, a vorbit cu Anca Mateescu despre procesul dificil al scrierii unei povești personale și despre cum a ajuns să dea glas unor amintiri și obsesii ce o urmăresc din copilărie.
Doina Ruști mărturisește că scrierea unui roman autobiografic este un act de curaj, dar și o provocare.
“Întotdeauna este greu să vorbești despre tine și ai impresia că, dacă anunți scriitura ca pe o literatură clară, ca pe ficțiune, nimeni nu o să știe că este vorba chiar despre tine, că există acolo doza de dubiu, dilema care face ca literatura să treacă în față. Și probabil că și eu am căzut sub incidența acestei prejudecăți, dar trecând anii, apropiindu-mă de ultima parte a vieții, pentru că am intrat deja în partea asta, m-am gândit că ar fi bine să trec, nu neapărat la memorii, ci la reconstituirea unor fapte.”
Titlul romanului, Ferenike, are o puternică semnificație simbolică, inspirată dintr-o lecție de greacă veche studiată de autoare în liceu. Ferenike era o prințesă din Rodos, care s-a deghizat în haine bărbătești pentru a participa la Jocurile Olimpice din anul 400 î.Hr.
Scriitoarea recunoaște că pentru fiecare roman al său are nevoie de o imagine puternică, să existe un declic care să o inspire și să o facă să se apuce de scris. În cazul Ferenike, acest declic a fost o amintire din copilărie: un șir de vietnamezi care au descins într-un sat din Câmpia Dunării, în anii ’60. Această imagine misterioasă este strâns legată de istoria mare, de războiul din Vietnam și de rolul României în evenimentele politice ale vremii. Autoarea îmbină în roman atât experiențele personale, cât și elemente din contextul istoric al epocii, aducând, astfel, în fața cititorilor o poveste complexă și profundă.
Romanul atinge și tema traumei provocate de asasinarea tatălui autoarei, un eveniment care a marcat profund existența sa.
“De-a lungul vieții am fost, pur și simplu, torturată de amintirile legate de crima la care aproape că am fost martoră, dar, pe parcurs, pe măsură ce mă îndepărtam de evenimente, ele începeau să se îndulcească. Omul se obișnuiește, până la urmă, cu orice și iese singur din traumă dacă are o pasiune, dacă are alte lucruri de făcut. Și cam asta cred că mi s-a întâmplat mie la un moment dat. De data asta, m-am întors acolo, la povestea copilăriei, fără să o pun în centru, fără să devină subiectul principal al cărții.”
Cu toate acestea, Ferenike nu este o carte despre suferință, ci despre felul în care trecutul modelează personalitatea și destinul unui om. Romanul este doar primul dintr-o serie de patru cărți autobiografice, fiecare explorând o altă dimensiune a vieții autoarei.