Capodopera Vocile lui Pamano, de Jaume Cabré, într-o nouă ediție în colecția Anansi. World Fiction

După succesul romanului Confiteor, Jaume Cabré, unul dintre cei mai mari scriitori catalani ai tuturor timpurilor, laureatul a numeroase premii internaționale, revine în atenția cititorilor români cu o nouă carte. Este vorba despre o nouă ediție a uneia dintre cele mai cunoscute romane ale îndrăgitului scriitor catalan: Vocile lui Pamano, publicat într-o ediție specială în cadrul colecției Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.

Vocile lui Pamano, un roman amplu, o construcție uimitoare la care autorul a lucrat mai bine de zece ani, a fost declarat cartea anului la ediția din 2007 a celui mai important târg internațional de carte, Frankfurter Buchmesse, și publicat ulterior în traducere în întreaga lume: „un Macondo al Pirineilor" (Die Welt), „un roman absolut captivant” (Andrea Camilleri).

Falangistul Oriol Fontelles este personajul-umbră ce străbate monumentalul roman al lui Jaume Cabré: din 1944, anul morţii lui, până la dispariţia lui Franco, el dă numele unei străzi din Torena, sat din Pirineii catalani. Considerat erou al luptei împotriva partizanilor „roșii", este urât de urmașii victimelor Falangei. Aproape șase decenii mai târziu: învăţătoarea Tina Bros descoperă, întâmplător, în vechea școală abandonată ce urmează a fi dărâmată, patru caiete școlare, o lungă epistolă scrisă de Oriol Fontelles presupusei sale fiice, în care îi mărturisește că a fost luptător în rândurile partizanilor antifranchiști. Început de mileniu trei: același Oriol Fontelles, martir al Bisericii, presupus a fi fost asasinat de comuniști, este beatificat de Vatican. Un roman despre caracterul difuz al adevărului istoric, despre dragoste și ură, politică și curajul care se naște chiar din lașitate.

Frescă impresionantă a lumii catalane în epoca franchistă, cu rădăcini adânci în anii Războiului Civil, dar cu reflexe până astăzi, Vocile lui Pamano apare în limba română în traducerea excelentă semnată de Jana Balacciu Matei, revizuită pentru această nouă ediție.

„Am fost nevoită să recitesc, să reascult Vocile lui Pamano. Vocile românești și vocile catalane. Și am trecut, din nou, ce bucurie, mulțumesc, Bogdan-Alexandru Stănescu, prin toate stările prin care trecusem când am citit prima oară, în 2004, la scurt timp după apariție, densul și complexul roman, când nu rezistasem impulsului de a-l traduce, cu orice risc.

A fost o reîntâlnire cu mixtura tipic cabreriană între istoria reală, constructul literar și valoarea simbolică. Cu manipularea istoriei și cu nevoia acută de adevăr, cu zoom-urile literare ale lui Cabré, cu relativizarea timpului, cu frazele care încep în 2000 și se termină în 1944. Cu pasiunea convertită în ură și crimă și apoi în (strâmbă) ispășire, cu crucile începuturilor de capitole, menite să impună minciuni sau să dezvăluie adevărul și să aline dureri. Cu imposibila împăcare între învingători și învinși în deceniile de după războiul civil din Spania, în Torena, satul creat de Jaume Cabré. Și în oricare loc în care traumele trecutului sunt de neșters fără aducerea la suprafață a adevărului, fără asumarea lui (se prescriu infracțiunile de ordin moral?).

A fost o reîntâlnire cu umorul atât de aparte al lui Cabré, care te face martor și te implică în cele mai negre momente ale unei istorii și ale unor vieți umane și, prin arta lui rafinată, îți oferă cataharsisul.

Îmi amintesc că prietenii din Barcelona mi-au oferit în 2007, după apariția acelei prime ediții românești, o excursie în Pirinei, pe ruta Vocilor lui Pamano (există, pentru excursioniști). Și nici acum nu știu dacă vedeam peisajul mirific din fața ochilor sau «sătucul idilic nu departe de Sort, în regiunea Pallars Subirà, cu trei sute cincizeci și nouă locuitori (plus vreo douăzeci exilați și treizeci și doi morți în război: doi când izbucnise rebeliunea fascistă, restul în timpul războiului. Și încă patru ce urmau să moară, din același motiv, și nu știau, ei nu erau prinși în nicio statistică, căci ce va aduce ziua de mâine doar Dumnezeu știe)».

Un lucru știu însă bine: este o carte care merită citită, fiindcă merită recitită”, a declarat traducătoarea Jana Balacciu Matei.

Jaume Cabré (n. 1947) este absolvent de filologie catalană al Universității din Barcelona, scenarist, romancier și eseist. A primit numeroase premii internaționale și e considerat unul dintre cei mai importanți scriitori catalani ai tuturor timpurilor. Recunoașterea literară i-a fost adusă de succesiunea de romane Senioria (1991), Umbra eunucului (1996) și Vocile lui Pamano (2004), însă adevăratul succes internațional l-a cunoscut doar după publicarea romanului Confiteor (2011), tradus în 27 de țări. Cel mai recent roman al său, Consumits pel foc, a apărut la începutul anului 2021.

„Mă interesează felul în care memoria și puterea se reunesc în problema răului. Acestea sunt obsesiile mele, prezente peste tot în ceea ce scriu, la fel ca tema muzicii. Știu că la un moment dat una dintre obsesii va ieși la lumină. Nici nu vă imaginați cât de mulți bani economisesc scriind, în loc să merg psiholog”, mărturisea Jaume Cabré într-un interviu recent.

ANANSI. World Fiction este cea mai recentă colecție dedicată traducerilor din literatura universală de pe piața de carte din România. Proiectul editorial, coordonat de scriitorul și editorul Bogdan-Alexandru Stănescu, a fost lansat la finalul lunii septembrie 2020. Așezată sub semnul lui Anansi, zeul african al poveștilor, colecția ANANSI. World Fiction include cinci serii: Anansi. Contemporan – dedicată literaturii actuale, Anansi. Clasic – un spațiu al clasicilor secolului XX, Anansi. Mentor – ce reunește eseuri literare, Anansi. Ego – seria dedicată memorialisticii și Anansi. Blues – seria poeziei.