Secretele conclavului III

Papa Alexandru al VI-lea, născut Rodrigo Borgia în 1431 în Valencia, Spania, este una dintre cele mai controversate figuri din istoria papalității. A fost ales papă în 1492, într-un conclav marcat de acuzații de simonie și corupție, și a rămas în istorie pentru viața sa personală tumultuoasă și pentru influența considerabilă pe care a exercitat-o asupra politicii italiene și europene.​

Conclavul din 1492: o alegere controversată

După moartea Papei Inocențiu al VIII-lea, conclavul din 1492 a fost primul desfășurat în Capela Sixtină. Rodrigo Borgia, deja un influent vicecancelar al Bisericii, a fost ales papă pe 11 august 1492, luând numele de Alexandru al VI-lea. Alegerea sa a fost însoțită de acuzații de mituire a cardinalilor electori, prin promisiuni de funcții și beneficii. De exemplu, cardinalul Ascanio Sforza ar fi fost convins să-l susțină în schimbul funcției de vicecancelar și a altor recompense materiale.

Rodrigo Borgia a avut o relație de lungă durată cu Vannozza Cattanei, cu care a avut patru copii recunoscuți: Cesare, Juan, Lucrezia și Goffredo. Acești copii au fost implicați activ în politica vremii, iar relațiile lor au fost adesea folosite pentru a consolida alianțe politice. De exemplu, Lucrezia Borgia a fost căsătorită de mai multe ori în scopuri politice, iar Cesare Borgia a devenit un influent lider militar. ​

Pontificatul lui Alexandru al VI-lea a fost marcat de nepotism și de implicarea directă în afacerile politice ale Italiei. Deși a fost un administrator eficient și a contribuit la consolidarea autorității papale, comportamentul său personal și politicile favorabile familiei sale au generat critici și au contribuit la formarea unei „legende negre” în jurul familiei Borgia. ​