PORTRET: Gogea Mitu – povestea de viaţă a unui personaj legendar

Mitologia greacă îi menţionează pe titani sau giganţi, fiii lui Uranus şi ai Terrei, apoi există Hercule – cel mai cunoscut erou din mitologia greacă – neîntrecut în forță și vitejie, era un semizeu uriaş, care l-a ajutat pe Jupiter să-i învingă pe giganţi  și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor.

Alte legende orientale vorbesc şi ele despre asemenea personaje de dimensiuni uriaşe, iar rabinii au introdus teoria care spune că primii oameni aveau zeci de metri în înălţime, aici fiind menţionaţi Adam, Noe sau Abraham.

Basmele şi mitologia ne vorbesc despre ciclopii uriaşi, iar în poveştile româneşti îi întâlnim pe Strâmbă-lemne, un uriaş năzdrăvan, care îndoaie copacii, sau cum spunea Vasile Alecsandri, „Strâmbă-lemne, uragan de vijelie” şi pe Sfarmă-piatră, un alt uriaş din basmele noastre, care „macină stâncile, ca să tulbure pâraiele”.

Marţi, 14 iulie, se împlinesc 106 ani de la naşterea românului Gogea Mitu, un personaj legendar care deține recordul mondial pentru cel mai înalt boxer din istorie şi cel mai înalt sportiv român din istorie. Măsurătorile neoficiale arătau că el avea 2,42 metri în înălţime și cântărea 183 de kilograme.

El era afectat de o anomalie denumită gigantism, rezultată dintr-o funcţionare exagerată, datând din copilărie, a lobului anterior al hipofizei, fără ca această afecţiune să-şi pună amprenta asupra stării sale de sănătate fizică sau psihică.

Deşi şi-a dus existenţa într-o perioadă apropiată de zilele noastre, povestea sa e un amestec de realitate şi mit, de fapte atestate documentar, fie în arhive, fie în publicaţiile vremii, însoţite de detalii cu conotaţie fantastică şi amănunte inventate, create de imaginaţia bogată a unor oameni care şi-au propus să „înflorească” o biografie şi aşa remarcabilă.

Înălțimea sa l-a făcut celebru în întreaga Europă interbelică, motiv pentru care a fost supranumit „Goliat din România”, însă destinul său a fost unul tragic…

Foto: Revista „Realitatea ilustrată”, nr. 412, 12 decembrie 1934

Gogea Mitu (el se prezenta Gogu – sau Gogea – Ștefănescu, dar numele său real ar fi Dumitru Goagă), s-a născut pe 14 iulie 1914, la Mârşani, în judeţul Dolj, la aproximativ 50 kilometri de Craiova.

Mama sa avea 16 ani când l-a născut, el fiind cel mai mare din cei 10 frați și surori ai unie familii de oameni simpli, care se ocupa cu activităţile agricole.

Gogea Mitu a învățat să citească singur încă de la vârsta de trei ani, iar la 10 ani, în clasele primare fiind, nu mai avea loc în bancă.

Suferea deja de gigantism și era căutat fie de doctori care doreau să-l studieze, fie de oameni care doreau să profite de pe urma staturii sale impresionante.

Trebuie spus că şi un alt frate al său, Tudorel, avea să fie atins de gigantism, şi a murit la la vârsta de 7 ani, când deja măsura 1,80 metri înălţime.

Având 11 copii de hrănit, familia lui Gogu n-a stat însă pe gânduri când a venit oferta unui patron de circ din Praga. Și-au lăsat astfel băiatul în grija acestui profitor rătăcit pe drumurile Olteniei, iar adolescentul de 17 ani nu s-a supărat pe părinți, ba chiar a glumit cu tatăl său: „Lasă, tată, și așa te plângi mata că n-o să mă ia nici o fată din sat ! Mergând la circ, poate mă însor cu una care, suită pe trapez, poate ajunge la mine”.

Astfel începea marea aventură a lui Gogea Mitu, una tristă, indiferent dacă avem în vedere viaţa sa reală sau miile de pagini, sau zecile de legende urbane care au circulat pe seama sa. Copilul din Mârşani, care cântărea deja 120 de kilograme, era prizonier într-un cort, prin diverse târguri și bâlciuri bucureștene, dar şi prin capitalele Europei, fiind expus în reprezentaţii, ca o raritate umană. El era scos în fața mulțimii pentru demonstrații ieftine, în care îndoia, în palmele sale gigantice, bare de metal și drugi de fier, un procedeu pe care, probabil, un om obișnuit n-ar fi reușit să îl realizeze.

Foto: Revista „Realitatea ilustrată”, nr. 412, 12 decembrie 1934

În fapt, mulţimea era electrizată de simpla sa apariție, fizicul său uimitor fiind „vânat” de amatorii de fotografii, care plăteau bani serioşi pentru a apărea în cadru cu longilinul adolescent.

Prestaţiile sale cu Circul din Praga l-au adus în atenţia faimosului Circ Globus din Monaco, care i-a oferit un contract mult mai avantajos din punct de vedere financiar, însă rolul său în spectacole nu se schimbă, fiind pe mai departe omul cu fizic aiuritor şi piesa de rezistenţă a spectacolelor circului monegasc.

La una din reprezentaţiile susţinute la Bucureşti, în septembrie 1934, este remarcat de Umberto Lancia, un fost pugilist italian născut și crescut în București, care îl învață să boxeze și devine managerul lui. Gogea Mitu a realizat că ar putea câștiga mai mulți bani din box, un sport la modă în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Fiindca nu ştia să scrie, Gogea Mitu a semnat contractul prin punerea degetului, prin acest document cedându-i lui Lancia 50% din viitoarele burse, pe o perioadă de cinci ani.

În decembrie 1934, presa vremii relata despăre pregătirile realizate de Gogea Mitu, sub coordonarea lui Lancia, pentru viitoarea carieră de boxer, antrenamentele având loc la Sala de box C. F. R., de la Gara de Nord.

La acel moment, Gh. Gogea Ştefănescu, tatăl uriaşului, primar al comunei Mârşani, judeţul Dolj, era foarte apreciat în comuna cea mai mare din ţară la acel moment, având o lungime de 7 kilometri şi jumătate. El declara despre fiul său: „Mai ales de pe la 12 ani am observat că băiatul meu începe să crească în mod neobişnuit. A făcut 5 clase primare în sat şi la absolvire se lua la trântă cu flăcăii de 20-21 de  ani, pe care îi biruia”.

Se spune că în acea perioadă, la o masă, Gogea mânca 1 kilogram de pâine, 25 de ouă, trei pui fripţi, atât de multe legume care în mod normal erau suficiente să ajungă pentru cinci adulţi normali, 2 litri de lapte, 1 kilogram de dulciuri şi bea uneori până la un litru de țuică și jumătate de litru de vin. Însă şi aceste cifre par exagerate, din moment ce condiţia fizică a unui boxer ar presupune ceva mai multă cumpătare…

Ce e sigur este că pantalonii săi măsurau 1,60 metri în lungime, iar la picior purta măsura 57. Anvergura braţelor sale depăşea 2,60 metri, avea un pat lung de 3,50 metri, iar pentru croirea unui costum pentru el era nevoie de 7,5 metri pătraţi de material.

Primele antrenamente s-au desfăşurat la Craiova, cu adversari de calibru inferior, iar primul meci al lui Gogea, neoficial, s-a desfăşurat la Galați, în fața a 2500 de spectatori, în ring oponentul fiind chiar antrenorul său, tot spectacolul fiind în fapt tot un număr de circ, dominat de fizicul bizar al tânărului.Măsurătorile neoficiale arătau că el atinsese 2,42 metri în înalţime și cântărea nu mai puţin de 183 de kilograme, însă surse medicale citate de presa vremii arată că aceste cifre erau exagerate pentru a atrage interesul spectatorilor, în realitate Gogea măsurând doar 2,36 metri în înălţime şi cântărea 146 de kilograme.

Primul meci oficial de box al său a avut loc în 7 iunie 1935, când Gogea l-a înfruntat pe Severio Grizzo, un boxer italian care, cu doar două săptămâni în urmă, fusese făcut KO de Motzi Spakow, campion profesionist al României la categoria grea. Celebra Arenă Venus din Bucureşti a fost înţesată de spectatori, însă aceştia nu au asistat la spectacol decât câteva secunde, după ce şase pumni stângaci și trei eschive largi au fost de ajuns pentru Mitu să fie declarat învingător. Pariurile sportive erau şi la acea vreme un domeniu înfloritor, iar prezenţa lui Gogea şi miza pe el reprezentau o sursă de câştiguri financiare certe.

Tot în iunie 1935, Gogea a avut programat un nou meci, neoficial din câte se pare, de data aceasta adversar fiindu-i George Godfrey, fost deţinător al titlului mondial în varianta International Boxing Union, un sportiv de 2,02 metri înălţime, mai tehnic şi mai experimentat. Acesta a ştiut cum să contracareze diferenţa de gabarit şi l-a învins pe Gogea Mitu, care nu era pregătit pentru un asemenea meci şi nu avea tehnica necesară pentru a-l înfrunta pe supergreul de peste Ocean. Se speculează că prin acesată înfruntare, Lancia a urmărit să arate latura umană a lui Gogea Mitu, să-l prezinte ca pe un  boxer care nu este invincibil, însă se supectează şi anumite aranjamente legate de pariuri.

La 27 octombrie 1935, Gogea Mitu l-a înfruntat pe Dumitru Pavelescu, fost campion al României la amatori, la categoria grea, fără rezultate notabile la profesioniști, ajuns un golan brutal de 38 de ani, cunoscut mai mult pentru implicarea, contra-cost, în ciomăgelile electorale ale vremii. Şi în acest meci, oponentul lui Gogea nu a rezistat decât câteva secunde din prima rundă, fiind trimis la podea şi de aici „în lumea viselor”…

Legendele care circulau la vremea aceea în care Gogea Mitu a boxat, spuneau că atunci când a început să câștige bani mulți, „Goliat al României” trimitea părinților, la Mârșani, câte trei saci cu bancnote, iar poștașul îi aducea la poartă însoţit fiind de jumătate de sat, iar părinții lui Gogea numărau banii chiar în uliță, spre încântarea oamenilor.

A urmat un turneu prin Italia şi Franţa, în gale de mică anvergură, în care românul şi-a zdrobit toţi adversarii, iar fizicul său atrăgea spectatorii ca un magnet.

La 13 decembrie 1935, Gopgea Mitu l-a înfruntat pe pugilistul italian Giuseppe Sanga, la Palais du Sport din Paris, întânirea încheindu-se nedecis, a urmat partida cu campionul mondial Primo Carnera, pierdută de român la puncte şi, la 2 ianuarie 1936, întâlnirea cu germano-francezul Bergman, tot la Paris, încheiată tot nedecis. Era momentul în care Gogea Mitu a arătat slăbiciuni fizice vizibile, boala de plămâni de care suferea dând semne că se acutizează.

În scurta carieră de boxer, Gogea Mitu a înregistrat 8 victorii, toate prin KO și doar 2 înfrângeri.

Gogea Mitu a murit în 22 iunie 1936, la București, de pneumonie, agravată de efectele unei tuberculoze din copilărie, la doar 21 de ani, însă rudele sale au contestat vehement această variantă oficială, susținând că, de fapt, Gogea Mitu ar fi fost otrăvit de persoane invidioase pe succesul său, prin patru injecții letale efectuate în burtă, pe patul său de suferinţă din Spitalul Filantropia. Rămânea regretul că Gogea Mitu dispărea în floarea vârstei şi nu a avut oportunitatea de a concura pentru un titlu continental sau mondial.

Corpul său neînsufleţit a fost înmormântat în satul natal, la Mârșani.

În anii ‘80, rămășițele sale pământeşti au fost deshumate, la solicitarea Catedrei de Anatomie şi Istorie a Medicinei din cadrul Universităţii de Medicină din Craiova, scheletul său ajungând material didactic pentru studenţi.

Spunem cogeamite (gogeamite) sau coșcogeamite omu’ atunci când vorbim de un om foarte înalt pentru că a fost cândva un personaj pe nume Gogea Mitu care era „cogeamitea omu’”. Este versiunea unor specialişti care consideră că numele eroului nostru se află la originea expresiei intrate în DEX. În opoziţie cu aceştia se află alţi lingvişti care arată că expresia „gogeamite”, atribuită persoanelor foarte înalte, nu își are originea în numele lui, sau a felului în care arăta, ci dimpotrivă, „numele de scenă” pe care l-a primit acesta la circul Globus este în directă legătură cu cuvintele „cogeamite” sau „gogeamite” care provin – conform DEX – din sârbo-croată („kódžamiti”) sau din bulgară („kodjamiti”).

de Răzvan Moceanu / RADOR