Cele şapte imnuri naţionale ale românilor

Figuri istorice reprezentative, ce au marcat veghea hotarelor sau întregirea ţării. Îndemnuri la luptă.Evocarea unor eroi populari sau a celor cazuţi pe câmpurile de luptă. Totul pus în contextul unui pas de cadenţă,cu pieptul bombat, sunete de trompete şi ritmuri susţinute de tobe…Corolar – un text mobilizator!  Iată esenţa cântecelor patriotice. Născute din sentimentul nobil al apartenenţei la un neam a cărui istorie se suprapune cu o zonă geografică specifică Europei de Sud-Est, cântecele patriotice au fost în România liant de Ţară şi îndemn la Unire.

În jumătatea de veac adjudecată de comunism, cântecele patriotice au fost pedala pe care proletcultismul a apăsat la maxim. S-a scris enorm, atunci, pentru partid şi mai ales pentru conducător. S-a scris mult şi pentru ţară.

Şi totuşi, în ultimele trei secole, numai şapte cântece au acces treapta supremă pe care o puteau dobândi – cea de Imn National.

Iată lista cronologică a acestora, cu perioadele în care au fost cântate.

Sorina Goia

1.  Un răsunet  (1848-1856)   Versuri:Andrei Mureşanu   Muzica:Există o controversă asupra paternităţii, între numele lui Andrei Mureşanu, Anton Pann şi Grigore (Gheorghe) Ucenescu

Poezia lui Andrei Mureşanu a fost publicată la 21 iunie 1848 în numărul 25 al Revistei „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (în manuscris, Unu răsunetu).

Linia melodică a imnului este inspirată profund din cântecul religios  Din sânul maicii mele , o romanţă publicată prima dată în august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu.

Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
“Vieaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel pe pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin întrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

2. Hora Unirii (1856-1862)   Versuri: Vasile Alecsandri    Muzica: Alexandru Flechtenmacher

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

1. Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor(1862 -1884) a fost imnul Principatelor Române. În perioada comunistă dar şi în prezent este folosit ca Marș de întâmpinare al Armatei României, la primirea demnitarilor străini și a politicienilor de rang înalt ai țării.    Muzica: Eduard Hübsch

1. Imnul Regal (1884-1944)   Versuri: Vasile Alecsandri    Muzica: Eduard Hübsch 

Trăiască Regele

În pace și onor

De țară iubitor

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Țara Română!

5.  Zdrobite cătuşe (Imnul Republicii Populare România  1948 – 1953) Versuri: Aurel Baranga   Muzica: Matei Socor

6. Te slăvim, Românie (Imnul Republicii Populare România 1953 – 1977)  Versuri: Eugen Frunză şi Dan Deşliu.   Muzica: Matei Socor

7. Trei culori  (Imnul Republicii Socialiste România  1977 – decembrie 1989)  Versiunea originală este  cântecul Tricolorul, muzică şi versuri Ciprian Porumbescu. În anul 1977, textul a fost modificat de Nicolae Ceauşescu.

Cântecul original (versuri publicate în 1880)

Trei culori cunosc pe lume Ce le țin de-un sânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Suveniri de-un brav popor. Roșu-i focul ce-mi străbate, Inima-mi plină de dor Pentru sânta libertate Și al patriei amor. Auriu ca mândrul soare Fi-va’l nostru viitor Pururea’n eternă floare Și cu luci netrecător Iar albastrul e credința Pentru țară ce-o nutrim Credincioși fără schimbare Pân’ la moarte o să-i fim Pân’ pe cer și cât în lume Vor fi aste trei culori Vom avea un falnic nume Și un falnic viitor Iar când, fraților, m’oi duce De la voi ș’oi fi să mor Pe mormânt, atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor.

Varianta pentru Imnul Naţional al Republicii Socialiste România, cu text modificat de N. Ceauşescu, în 1977

Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător. Multe secole luptară
Străbunii noștri eroi,
Să trăim stăpîni în țară,
Ziditori ai lumii noi. Roșu, galben și albastru
Este-al nostru tricolor.
Se înalță ca un astru
Gloriosul meu popor. Suntem un popor în lume
Strîns unit și muncitor,
Liber, cu un nou renume
Și un țel cutezător. Azi partidul ne unește
Și pe plaiul românesc
Socialismul se clădește,
Prin elan muncitoresc. Pentru-a patriei onoare,
Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim. Iar tu, Românie mândră,
Tot mereu să dăinuiești
Și în comunista eră
Ca o stea să strălucești.

8.  Deşteaptă-te,  române! (Un răsunet) (decembrie 1989-prezent)

În 2018, Deşteaptă-te române! împlineşte 170 de ani de când a fost intonat ca imn naţional. Din decembrie 1989 a devenit al optulea imn naţional al României – de facto, este primul!