ALEXANDRU MARGHILOMAN

Alexandru Marghiloman (om politic conservator, prim-ministru al României în anul 1918, cu un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial), s-a născut pe 27 ianuarie 1854, la Buzău, într-o familie de boieri ce a adunat de-a lungul timpului o avere însemnată. După ce a învăţat la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, şi-a luat doctoratul în drept şi în ştiinţe politice la Paris, în anul 1878. Întors în ţară, Alexandru Marghiloman a intrat în magistratură ca procuror la Tribunalul Ilfov, începând cu 8 ianuarie 1879. Patru ani mai târziu a demisionat însă din această funcţie, pentru a se înscrie în Barou. Astfel, în anul 1884 Marghiloman a ajuns avocat al statului, funcţie pe care nu a îndeplinit-o decât câteva luni, deoarece a preferat să se retragă pentru a se lansa în politică.

* * *

Alexandru Marghiloman s-a făcut remarcat imediat în viaţa politică, el încadrându-se în ceea ce se numea gruparea „junimistă” (transformată din anul 1891 în Partidul Constituţional). În foarte scurt timp a devenit parlamentar abil, bun orator şi priceput elector. Deputat din anul 1884, Alexandru Marghiloman a intrat în componenţa mai multor guverne, ca Ministru de Justiţie, Ministru Lucrărilor Publice, Ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ministru al Afacerilor Străine. După fuziunea tuturor elementelor conservatoare (în anul 1907), Marghiloman a devenit unul dintre principalii lideri ai Partidului Conservator.

* * *

Intrarea României în primul război mondial i-a oferit lui Alexandru Marghiloman şansa de a avea un rol decisiv în înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. În momentul în care familia regală şi principalii lideri politici s-au retras în Moldova, ca urmare a ocupării Bucureştiului de către trupele germane, Marghiloman a acceptat să rămână în teritoriul ocupat. Astfel, el a format guvernul chemat să încheie pacea cu Puterile Centrale. Conştient că îşi va atrage ura majorităţii românilor, nu a dat înapoi în faţa evenimentelor şi şi-a asumat greaua misiune ce i-a fost încredinţată, asigurându-l pe Regele Ferdinand de loialitatea sa.

În perioada 5 martie – 24 octombrie 1918 Alexandru Marghiloman a îndeplinit funcţia de Preşedinte al Consiliului de Miniştrii. În această calitate, a susţinut înfăptuirea actului de unire a Basarabiei cu România din 27 martie 1918 şi a semnat pacea separată cu Puterile Centrale la 24 aprilie 1918. La sfârşitul războiului Marghiloman a încercat fără succes, să revigoreze Partidul Conservator, devenit Partidul Conservator-Progresist.

* * *

Alexandru Marghiloman a murit la 10 mai 1925, la Bucureşti.

VASILESCU GABRIELA