„Zombieland : Double Tap”, 3 în 1  (road movie, comedie și zombi) - de Michaela Platon

Şansa ca un sequell-ul să fie chiar mai reuşit decât filmul primordial este rară, dar trebuie să constat că în ultimii ani lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des, semn că toată lumea trage învăţăminte valabile din reacţia spectatorilor şi pe deasupra le mai şi valorifică.

Aşa că acest Zombieland- Double Tap se vădeşte mai hazos, mai suculent în dialog şi personaje, mai apt să mulţumească aşteptările şi să ne ofere 99 de minute de action- aventure -road movie comedios, în ciuda faptului că este un carnagiu post apocaliptic cu zombi agresivi şi înfricoșători- unii chiar upgradați.

Ruben Fleischer reia așadar povestea după 10 ani, aşa că echipa din care făceau şi atunci parte Woody Harrelsson, Jesse Eisenberg, Emma Stone şi Abiggail Breslin- este acum unită şi livrează gaguri şi comic de toate felurile, și deși sângele ţâşnește şi zombii cu fețe hidoase apar de pretutindeni, ei nu par să mai fie în nici un fel de speriat! Te amuzi continuu, în ciuda faptului că imaginile şi situaţiile sunt ale unui film de groază - aşa că abordarea asta este una inspirată și vine- probabil- din dorința de a livra mai degrabă o comedie decât un horror.

Filmul punctează la capitolul coloană sonoră oferind călătoriei problematice a personajelor sonorităţi ce pornesc de la un clasic heavy metal- Master of Puppets cu Metallica trecând apoi prin Lynyard Skynyard (Free Bird), Bob Dylan (Like a Rolling Stone), Bob Marley (Three Little Birds), dar şi Giuseppe Verdi, Felix Mendelssohn, Patti Smith, The Mezcals sau Kenny Loggins, într-o cavalcadă de urmăriri, înfruntări sângeroase şi întâmplări neaşteptate - toate hilare – așa cum este și adoraţia faţă de Regele Elvis, ridiculizată precum toate cele bune (iubire, pacifism, non-violență), dar şi cele rele (prostia, superficialitatea, stereotipurile), la capitolul acesta Zoey Deutch fiind de departe campioana absolută în rolul Madison.

Filmul ni-i propune şi pe Rosario Dawson şi Luke Wilson în două partituri minore, mult sub talentul lor - şi este bine reprezentat la departamentele de efecte vizuale, cascadori şi make-up, semn că recenta experienţă a regizorului cu Venom din universul DC a lăsat cumva urme, ca şi lucrul la seriale şi videoclipuri.

Zombieland este aşadar drept o comedie lejeră dar savuroasă, numai bună pentru o vizionare care nu ne dorim să ne problematizeze.