Vivat Academia, de Dan Manolache

Un simbol al spiritualităţii naţionale, un forum al consacrării, un spaţiu al cercetării fundamentale.... Am numit Academia Română care a împlinit 153 de ani.

S-a născut în aprilie 1866 sub numele de Societatea Literară Română, într-o epocă plină de incertitudini. Vodă Cuza fusese silit să abdice la 10 februarie iar până la venirea Principelui Carol avea să mai treacă peste o lună. Ţara era condusă de o Locotenenţă Domnească şi un guvern în fruntea căruia se afla Ion Ghica. Principatele Unite îşi continuau însă procesul de modernizare şi îşi afirmau şi prin apariţia acestei instituţii, vocaţia unificatoare a românilor în plan spiriual. Un argument, membrii fondatori ai proaspăt apărutei societăţi proveneau nu doar din Principate ci şi din Transilvania, Banat, Maramureş, Bucovina, Basarabia, Peninsula Balcanică. Aşadar de pe tot întinsul unei patrii pe care o putem numi Limba Română.

Primul preşedinte a fost Ion Heliade Rădulescu, al doilea transilvăneanul August Treboniu Laurian. Pe parcursul anilor s-au perindat la conducerea instituţiei, devenită în 1867 Societatea Academică Română, mari personalităţi care nu mai au nevoie de prezentare: Nicolae Kretzulescu, Mihail Kogâlniceanu, Anghel Saligny, Emil Racoviţă,Constantin Rădulescu Motru, Dimitrie Gusti şi fireşte enumerarea ar putea continua.

Istoria Academiei Române se confundă fireşte cu istoria României urmându-i creşterile şi descreşterile...Devenită în 1948 Academia Republicii Populare Române ea şi- a pierdut independenţa, intrând, ca întreaga ţară „supt vremi”. A renăscut însă după decembrie 1989 şi astăzi cuprinde numeroase institute şi centre de cercetare de la Arhiva de Folclor la Institutul Astronomic, de la Institutul de Arheologie le cel de cercetări pentru inteligenţă artificială.

Am dori cu toţii ca vocea Academiei Române să răsune mai des şi mai apăsat, ca ea să fie un furnizor respectat de strategii, ca implicarea ei în viaţa ţării să fie mai profundă... Totul depinde în primul rând de activitatea şi prestigiul membrilor ei dar şi de respectul cu care este privită deopotrivă de români şi de instituţiile statului.

Noul Preşedinte, din aprilie 2018, al înaltului for, domnul academician Ioan Aurel Pop sintetiza astfel menirea acestei prestigioase instituţii:

„Cine intră în Aula acestei clădiri, sub cupolele pe sub care au trecut Maiorescu, Barițiu, Bărnuțiu, Lapedatu, Nicolae Iorga și toți ceilalți, sigur că e privilegiat al sorții, urmele pașilor lui rămân și e foarte important ca acest sentiment să-l aibă și poporul român. Un sentiment de trăinicie, de siguranță, un sentiment de readunare a forțelor acestui neam, de readunare a celor care au plecat din disperare din această țară, de revenire la valori și mai ales la încredere. Și unul din pilonii încrederii trebuie să fie Academia Română"

Vivat Academia