Václav Havel, un reper al lumii noastre!, de Dan Manolache

 “Din tinereţe am fost acuzat de cei aflaţi la putere că aş fi agent al dreptei şi lucrez pentru readucerea capitalismului în ţara noastră. Astăzi unii mă suspectează că aş fi prea la stânga, că aş avea o gândire socialistă…..De fapt nu m-am identificat niciodată cu o ideologie, credinţă sau doctrină…am rămas deschis la tot ce mi s- a părut interesant.”

                                                       Václav Havel- Meditaţii de vară

        O confesiune care ne ajută să-l înţelegem pe unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai vremii noastre. Un scriitor devenit preşedinte, ultimul al Cehoslovaciei şi primul, din 1993 până in 2003, al Republicii Cehe. Reveletoare pentru personalitatea sa este şi declaraţia dată în momentul separării Cehiei şi Slovaciei. Întrebat dacă se bucură a răspuns: “divorţul nu este prilej de bucurie”.

      S-a luptat din adolescenţă cu un sistem represiv care l-a persecutat, l-a trimis în închisoare dar nu l-a învins. A iniţiat Carta 77, s-a pronunţat public împotriva comunismului, a întruchipat “puterea celor fără de putere”- am citat titlul faimosului său eseu din 1978.

        A fost un preşedinte neconvenţional care parcurgea uneori pe bicicletă culoarele bătrânului Hrad. A rămas şi în această funcţie, un artist. Un artist- preşedinte devotat ţării lui care a crezut în viitorului său modern şi european punând ca miză în lupta cu adversarii politici prestigiul datorat trecutului său exceptional şi câstigând.

    Am avut şansa ca împreună cu colega mea Elena Perdichi să realizăm în anul 2000 un interviu cu preşedintele Václav Havel. Iată răspunsul la o intrebare despre preferinţa sa pentru radio.

                “Prefer radioul, deoarece am impresia că oamenii ascultă mai mult ceea ce spun eu atunci când nu mă privesc. La televizor mă deranjează că îmi studiază faţa, se uită ce cravată am, dacă am riduri, dacă arăt aşa sau altfel. Se ştie că la televiziune predomină percepţia nonverbală a gesturilor. Eu, ani de zile, în timpul comunismului, am vorbit concetăţenilor mei prin intermediul radioului, a media internaţionale, şi ascultătorii care mă auzeau la radio seara, a doua zi dimineaţa nu mă băgau în seamă. Acum nu este prea plăcut când toată lumea cunoaşte chipul meu şi fiecare îl comentează, când toată lumea este preocupată de nasul meu, de cravata mea mai mult decât percep conţinutul celor spuse, dar consider aceasta un sacrificiu în slujba funcţiei mele.”

            Vorbind despre construcţia Uniunii Europene spunea:

           “Procesul integrării europene este, după părerea mea, o şansă istorică, fără precedent, oferită Europei de a se organiza ea însăşi pe principii de dreptate. Europa este un singur corp politic, chiar dacă foarte eterogen în interior şi, până acum, ordinea europeană era dictată de către cei puternici celor slabi, acum avem şansa de a pune bazele unei ordini pe principii de egalitate. Acesta este, după mine, principiul integrării europene.”

          Pe 5 octombrie, Václav Havel  ar fi împlinit 82 de ani. Cât de mult lipseşte Cehiei, cât de mult lipseşte Europei un astfel de model. De fapt el….există. Trebuie doar să-l redescoperim în puzderia de chipuri fără relevanţă care ne aglomerează, la propriu şi la figurat, cîmpul vizual.