THE DIG - restitutio emoționant, într-o ecranizare a unei povești adevărate- de Michaela Platon
12 Februarie 2021, 05:57
The Dig este o ecranizare a romanului lui John Preston din 2007, scris cu multă emoție, datorită faptului că mătușa scriitorului - Margaret Pigott- a fost implicată direct povesteasăpăturilor de la Sutton Hoo, un sit arheologic plin de coline funerare. Filmul a fost lansat pe Netflix la finalul lui ianuarie şi vi-l recomand cu entuziasm.
The Dig - SITUL, regizat de australianul Simon Stone, al cărui subiect central îl reprezintă săpăturile arheologice ce scot la lumină o străveche ambarcaţiune anglo-saxonă - este înduioşător şi de o simplitate dezarmantă, focusând pe trăirile personajelor. În planul secund se developează şi o poveste de iubire care nu acordă şanse căci protagonişti sunt- o tânără cu un soţ cu alte orientări şi un viitor pilot al Royal Air Force - totul întâmplându-se în zilele premergătoare intrării Angliei în cel de-al doilea război mondial.
Drama însă este reprezentată pe multiple paliere, căci personajul Edith Pretty interpretat de Carey Mulligan este o văduvă ce suferă de o maladie cardiacă gravă şi are un copil de care nu ştie cine o să aibă grijă după dispariţia ei. Dramatice sunt şi nedreptatea ce i se face lui Basil Brown - cel care descoperise de fapt vestigiile-căruia iniţial nu i se recunosc meritele, dar şi dezamăgirea şi durerea tinerei Peggy Pigott, neglijată şi respinsă de soţul care avea alte înclinaţii.
Și am crezut că finalul filmului este un restitutio față de cel care face extraordinara descoperire, pentru că proprietara comorii donează către British Museum toate obiectele prețioase, cu condiția ca numele lui Basil Brown să fie menționat în orice referință. Dar pentru că războiul bătea la ușă, prețiosul tezaur este adăpostit într-un depozit secret din metroul londonez (o măsură mai înțeleaptă decât mutarea lui în altă țară ”prietenă”!), iar în 1951, când este pentru prima oară expus, surpriză: numele lui Basil nu este amintit.
Într-un târziu s-a produs totuşi o reparaţie, lumea ştiinţifică recunoscându-i meritele arheologului autodidact, el fiind trecut în documente și apărând în fotografiile realizate la acea vreme. Există și înscrisuri personale, depuse în 1977 la muzeul din Ipswich de către soția sa, May, un personaj blând și plin de înțelegere interpretat subtil de Monica Dolan.
Iar din 2009, în Rickingham, există o placă cu numele lui Basil Brown, care omagiazăcontribuția sa la studierea și popularizarea arheologiei, faptul dovedind respectul și admirația de care s-a bucurat în rândul arheologilor și istoricilor din Suffolk, dar şi în rândul comunității locale.
Cam atât despre povestea adevărată a acestui episod important din istoria saxonă a Marii Britanii care îşi recuperează o filă, dar și despre recunoașterea contribuției celui care a ajutat la citirea ei.
Jocul actorilor, magistral distribuiţi, ne prilejuieşte întâlnirea cu Ben Chaplin- pe care nu îl vedem atât de des pe cât ne-am dori, cu Ken Stott (Balin din The Hobbit) în rolul nesuferitului arheolog de la Britih Museum, sau Archie Barnes (care a intrat în lumea filmului acum 3 ani și promite mult) şi evident cele trei numele de notorietate: Ralph Fiennes, Carey Mulligan și frumoasă Lily James, care îşi reconfirmă talentul.
Spectatorul va trebui doar să se lase condus în această călătorie cinematografică rafinat ilustrată muzical cu piesele lui Keneth Alford, și va fi transportat ca într-o mașină a timpului, în perioada respectivă, într-o poveste dulce-amară.
Şi nu îmi vine să cred că Ralph Fiennes nu a câştigat încă un Oscar, deși are 2 nominalizări ,pentru Schindler’s List (Tommy Lee Jones a luat Oscarul pentru rolul secundar din The Fugitive) și The English Paţient (în acel an Geoffrey Rush adjudecându-şi premiul pentru rolul din Shine).
Pe Carrey Mulligan o vom vedea anul acesta tot într-o producție Netflix, în care joacă alături de Bradley Cooper care va interpreta rolul celebrului dirijor și compozitor american Leonard Bernstein, ea fiind Felicia Montealegre Cohn Bernstein, soția legendarului muzician.
Credit foto Cinemagia