SHAZAM!- Proaspăt și revigorant, ca o bomboană mentolată - de Michaela Platon

Dacă
grupa de vârsta căreia i se adresează Shazam ar fi fost ceva mai
mică, aş fi zis că e o poveste de adormit copiii! Dar – din
pacate- copiii rarerori se mai adorm în ziua de azi cu poveşti în
care binele şi răul se înfruntă în spaţii fantastice sau
într-unele familiare, în care eroul este dincolo de orice un suflet
pur ce vine cu un rol mesianic predestinat, în care valorile morale
şi legile Universului sunt poziţionate exact aşa cum trebuie şi
din care- discutand- putem să învăţăm lucruri esenţiale pentru
viaţă. Dar cum funcţia care pare sa fi devenit lately mult mai
importantă decât mesajul unui film este aceea de entertainment, ne
bucurăm şi noi alături de publicul ţintă de încă un supererou.
Şi pt că saltul de la 14 la 30 de ani nu este unul care sa poata fi
asimilat uşor când doar corpul se transforma- nu şi mintea, avem
de-a face cu situaţii nostime în care personajul are toate
caracteristicile preadolescentului- dar trebuie să acţioneze şi să
ia decizii ca un matur- ceea ce e o sursă principală a comicului
într-o peliculă care face saltul de la universurile îndeobşte
întunecate şi ostile ale filmelor DC- la comedia light – cu
poveşti care acordă şanse (şi posibilitatea sequell-urilor!)

Povestea
este una înduioşătoare, cu un copil ce îşi cauta mama (şi
identitatea, nu?) traversând experienţe multiple de asistat social,
până când are şansa să ajungă într-o familie ciudată dar
adevărată. Căci deşi pare o „adunare” multirasială
disfuncţională, până la urmă se dovedeşte o uniune reală
bazată pe tot ceea ce defineşte o familie.

Problematica
pe care o propune filmul este una majoră- asta dacă alegeţi să vă
gândiţi la mesaje, în fapt personajele fiind aproape toate într-un
parcurs iniţiatic în care existenţa li se adună laolaltă cu
valorile esenţiale în viaţă, pe care toţi le învaţă pe
parcurs. Aşa că e motivaţională fără dubii această poveste
despre iubire, grijă, sacrificiu, solidaritate şi apartenenţă,
după cum în aceeaşi măsură vorbeşte despre invidie, avariţie,
trădare, lene şi răutate. Ideea de căpătâi rămânând însă
aceea ce există un erou în fiecare din noi- gata să iasă la
lumina dacă are şansa (magică!)

Cu
scene de „combat” în aer şi la sol, cu dileme morale şi
dezamăgiri ale personajelor ( cu parcursuri în viaţă nu tocmai
fericite), cu efecte speciale captivante pentru copii, ceva
întorsături interesante din condei ale scriptului, Shazam! este
antrenant şi nostim tocmai pentru ca regizorul David F. Sandberg a
ales această abordare care pare să fie la modă acum – actiune si
dialog efervescent datorat diferenţei dintre vârsta reală a
personajului care se transformă în erou şi eroul însuşi.

Fără
să ocolească cliché-ele,
dar reinventând puţin story-ul, Shazam! este o ofertă pe care nu
ai cum să o refuzi dacă eşti genul de persoană căreia îi plac
poveştile optimiste şi deschise, hazoase şi pline de acţiune.

Distribuţia
ne aduce câteva fete fresh de actori bine poziţionaţi în
partiturile lor, dar şi prezenţa lui Mark Strong în rolul de
villain care îi iese foarte convingător . Dar el poate mult mai
mult decât atât, şi deşi joacă destul, încă nu a găsit
„rolul” vietii- acela care să îi pună total în valoare
talentul.

Proaspăt,
revigorant şi nostim, Shazam! este ca o bomboană mentolată după
care bei apă minerală, tonul şi personajele, comicul şi coloana
sonoră, castingul şi CGI-ul adăugând fiecare câte ceva pentru că
întregul să fie agreabil şi light- numai bun pentru o vizionare de
primăvară, orice varstă ai avea!