Pictor cu viziune și șahist prestigios
22 Mai 2020, 11:15
„De
la pictură la şah şi invers” de
Radu Drăgoescu este o carte pe care am primit-o graţie Mihaelei Varga (Editura
Maiko) în 2009; tot atunci, editoarea, mi-a facilitat o întâlnire deosebită cu
artista Şerbana Drăgoescu, fiica pictorului Radu Drăgoescu, din păcate de
câțiva ani, și ea dispărută dintre noi.
De minunata operă a pictorului Radu Drăgoescu aflasem
târziu, în anul 2007, datorită unei retrospective pe care fiica artistului
născut în Paris, în 1914 (m. 1999) o organizase la Biblioteca Centrală
Universitară. Până atunci, puținele lucrări prezentate prin diverse expoziții
cu tematică, nu-mi oferiseră o atât de amplă perspectivă asupra intereselor
plastice ale creatorului.
Cartea beneficiază de prefața criticului și istoricului
de artă Constantin Prut, cel care, coleg de facultate cu Șerbana Drăgoescu
avusese privilegiul de a-i cunoaște tatăl, în perioada studenției, la
Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu”, București. Cele câteva pagini
de început reușesc să creeze o atmosferă și mai ales, un portret pe care, le
vom simți în paginile cărții care cuprind gândurile și trăirile lui Radu
Drăgoescu, în planul meseriei de pictor, dar și în planul șahului, pasiune la
fel de mare și de importantă în viața artistului. Portretul pe care îl face
artistului, Constantin Prut este intitulat ”Gambitul domnului Drăgoescu” și este
unul complex care se revarsă și asupra omului, dar și asupra creatorului de
pictură ori de mișcări în șah. Din caracterizarea pictorului, iată un fragment:
”Paleta lui Drăgoescu nu cunoaște tonuri
sumbre, tensionate, pentru că semnul sub care tinde să vadă realitatea, este
marcat fundamental de un ideal al armoniei înțeleasă ca o aspirație cotidiană.”
Cuvântul editorului Mihaela Varga rotunjește portretul
lui Radu Drăgoescu și creează starea potrivită cititorului.
Cartea cuprinde două părți, și multele articole împărțite
semnificativ în cele două direcții ale creativității lui Radu Drăgoescu sunt
fie în franceză, fie în limba română. Prima parte adună laolaltă conferințele
susținute de Radu Drăgoescu în perioada 1945- 1947 la Cercul Francez Craiova și
aici, descoperim personalitățile pentru care artistul a simțit o atracție
deosebită; Van Gogh, Cezanne, Matisse, Romain Rolland sunt analizați și
discutați, viața lor este pusă într-un context mai larg, opera lor este
dezbătută filosofic.
Partea a doua cuprinde articolele scrise de Radu
Drăgoescu referitor la șahul artistic, în perioada 1981-1990. Interesant este
că, autorul scrierilor susține și explică asemănarea dintre șah și pictură.
Totodată, Radu Drăgoescu își pune întrebări legate de asemănări și diferențe și
încearcă să ofere și râspunsuri. Iată una dintre întrebări, la care vom omite
însă răspunsul, trimițându-vă la carte: ”...pictura
abstractă, complet detașată de natură, sau șahul feeric în care nu mai există
nimic din partida practică, se mai pot numi arte?”.
O carte ca aceasta, ne oferă o perspectivă minunată
asupra artei și artistului, susținând printr-un limbaj coerent un domeniu de
creație, din interiorul său. Din nefericire, sunt prea puțini artiști vizuali
care își mărturisesc trăirile avute în fața șevaletului și încă, și mai puțini
aceia care încearcă să-și teoretizeze în scris cercetările de natură tehnică și
de expresie plastică.
Realizator Roxana Păsculescu