Mission Impossible - Fallout = adrenalină, acțiune și cascadorii spectaculoase

Nu cred că poate nega cineva faptul că Mission Impossible 6 este unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului! Şi să nu fii fan, nu poţi să nu îl admiri pe Tom Cruise făcându-şi singur cascadoriile şi alergându-se pe apă, în aer şi pe sub pământ cu toţi răii planetei, într-o cursă ce ne aminteşte de Fast and Furious, într-atât e de spectaculoasă şi neverosimilă altundeva decât în spaţiul cinematografic. Dar de vreme ce am venit la film și am acceptat convenţia, primim şi personajul  cu tot cu trupă, stil şi atitudine- aşa că nu prea ar avea nimeni de ce să se plângă/cârcotească sau ce să reproşeze.

Ethan Hunt pare să reziste timpului foarte bine şi chiar odată cu vârsta să îşi nuanţeze şi simţul umorului la care pare să adere echipa în corpore,  după cum le dictează scriptul şi Christopher McQuarrie, versat scenarist (The Usual Suspects, Valkyrie, Jack Reacher, Wolverine, Mission Impossible-Rogue Nation şi The Mummy) şi regizor, dar şi actor şi producător de succes. Aşa că având experiența precedentei Misiuni Imposibile, totul devine acum posibil pentru Ethan Hunt, agentul perfect într-un mod în care doar Tom Cruise ar putea să îl facă. Iar filmul este un excelent action movie, cu toate ingredientele şi aromele pe care ni le-am dori, felul în care se achita mr Cruise de rol onorându-l, şi aşezându-i performanța alături de altele ce l-au făcut starul incontestabil care este azi ( Top Gun, Rain Man, Born on the Fourth of July, Minority Report, Rock of Ages, The Last Samurai, Vanilla Sky, A Few Good Man, Jerry Maguire sau Cocktail).

Şi indiferent dacă filmul era o comedie, o dramă, un SF, un musical, un thriller sau un action- Tom a fost la înălţime, uimindu-ne de fiecare dată, implicându-se total şi livrând partituri de mare performanţă actoricească. Aşadar cum să nu-l admirăm orice ar face, cum să nu ne simţim onoraţi că îşi doreşte să dea tot ce are mai bun pentru ca noi, spectatorii, să ne bucurăm de filme şi să fim satisfăcuţi după ce le vedem.

Iar acest al şaselea Mission Impossible urmează „protocolul” şi livrează poveste, acţiune, cascade impresionante, poveşti de iubire trecute şi prezente ( la vedere sau în subsidiar) şi sumedenie de problematici majore ce vizează etica, morala, deontologia. Şi sigur că pt asemenea reușite, bugetul a fost unul copios, dar lucrurile de calitate nu sunt ieftine, iar faptul că Tom este şi producător şi-a spus cuvântul.

Imaginea este semnată de Rob Hardy, cel care a lucrat şi la Ex Machina – surprinzătorul SF al lui Alex Garland din 2015- care aici face o treabă foarte bună pentru care merită aplauzele noastre.

Iar despre despre coloana sonoră a filmului, această realizare cinematografică sub bagheta lui  Christopher McQuarrie n-ar fi avut parte de atâta adrenalină, dacă nu ar fi fost implicaţi scoţianul Lorn Balfe şi Filarmonica din Londra.

De cele mai multe ori, el face echipă cu Hans Zimmer (compania lui fiind parte din imperiul condus de Zimmer), iar rezultatele au fost unele memorabile. Să nu uităm că Balfe a fost şi cel care a produs muzică pentru The Dark Knight din 2008, iar amândoi au împărţit un Grammy pentru cel mai bun soundtrack.

Faimoasa temă a lui Lalo Schifrin a beneficiat de-a lungul timpului de mai multe versiuni semnate Danny Elfman, Hans Zimmer, Michael Giacchino, acum  urmandu-le Lorne Balfe. Şi surpriză! După ce Zimmer  mizase pe o chitară spaniolă, Giacchino pe un sunet asemănător unui montaigne russe, acum Balfe ridică soundul la cote spectaculoase, întreţinând suspansul şi potenţând acţiunea construind pe o bază solidă o atmosferă unică şi specială, care treptat devine întunecată datorită percuţiilor manuale africane ce culminează cu sunetul percutant de pian, ceea ce echilibrează magistral acţiunea prin succesiunea pasajelor silenţioase cu cele dinamice. Sonor, rezultatul este captivanto-eclatant, aşa cum se cuvine unui film aparţinând unei francize celebre.

Şi echipa lui Hunt este din actori unul şi unul – Simon Pegg, Ving Rhames, Alec Baldwin (pt care este ultima apariţie în franciză), Angela Basset, Rebecca Fergusson, Michelle Monaghan, Henry Cavil cu un rol de personaj duplicitar- şi excepţionalul Sean Harris (Micheletto din The Borgias), care îl mai întruchipează încă o dată pe diabolicul Solomon Lane. Şi o face extraordinar, ceea ce îi ridică şi lui Tom Cruise personajul, căci nici un erou nu e de valoare,  dacă villainul nu este şi el unul de forţă.

Prin urmare vă rog să realizaţi că „imposibil” este un cuvânt care nu are limite dacă e vorba de Tom Cruise, deci e musai să vedeţi a şasea rundă a „misiunii” (de azi în cinematografe), ca să nu rămâneţi pe dinafara discuţiei când toţi cunoscuţii or să vorbească despre film. Părerea mea....voi face cum vreţi, dar, zău, e mai bine la cinema decât...în multe alte părţi! Enjoy!

Michaela Platon