Mii de lucrări de grafică, în paginile unui album de artă

”Repertoriul graficii românești din Secolul al XX-lea” este un amplu proiect al Muzeului Național de Artă al României, prin al său Cabinet de Desene și Gravuri, proiect care a urmărit fișarea tuturor lucrărilor din această largă categorie, creații ale tuturor autorilor colecționați. Volumele, impresionante ca dimensiune și conținut, au fost realizate desigur alfabetic. Literei P, spre exemplu, foarte generoasă, i-a fost consacrat un volum, al cincilea din aceată serie; textul introductiv este semnat de Dana Bercea, coordonatoarea acestui volum care adună între copertele lui un număr mare de lucrări realizate de artiști interbelici, dar și contemporani: ”Volumul V prezintă cu precădere o importantă colecție de artă contemporană, circumscrisă perioadei 1950-1975.” Perioada este una extraordinară pentru arta plastică românească și, categoric, doi sunt artiștii care dețin locurile de top în acest repertoriu foarte dens: ”Gheorghe Petrașcu și Ștefan Popescu - ale căror opere de referință reprezintă puncte de reper atât în dezvoltarea graficii de șevalet, cât și a gravurii.”

Pentru cei care își doresc să se inițieze în știința graficii, merită să subliniem aici că termenul de grafică este unul foarte larg, înglobând nu doar desenul, în creion sau peniță ori acuarela, ci și toate tehnicile gravurii. Prin urmare, grafica reprezintă o zonă foarte largă în cadrul artelor plastice. Și, după cum se știe, grafica nu a fost în mod exclusiv apanajul gravorilor; grafica a fost tehnica în care s-au exprimat cu plăcere mulți alți artiști cunoscuți mai bine pentru pictura lor, și aici îl am în vedere, spre exemplu, pe Gheorghe Petrașcu. Acest volum a fost editat în 1998. S-au scurs, așadar, peste 20 de ani de la tipărirea lui; între timp, unii dintre artiști posibil să fi murit; informația vizuală este cea care a rămas, categoric, nemodificată.

Rolul repertoriului este să furnizeze imagini și datele tehnice ale fiecărei piese în parte. Așadar, rolul repertoriului - în ciuda timpului care vremelnic se scurge - rămâne acela de a fi un corect instrument de lucru.

În majoritatea lor, imaginile sunt alb-negru. Există însă și câteva excepții, în rândul artiștilor ale căror lucrări sunt color; se bucură de imagini color: Gheorghe Petrașcu, Milița Petrașcu, Nicolae Petrescu-Găină, Alexandru Phoebus.

Tot Petrașcu este artistul care prin importanță, dar și prin numărul mare de lucrări de grafică, beneficiază de o catalogare tematică elocventă: autoportrete, portrete, compoziții cu figuri, nuduri, peisaje, interioare, naturi statice, studii, interpretări.

Din păcate, prea puține colecții de artă românească beneficiază de astfel de repertorii, atât de utile în cunoașterea și cercetarea operei de artă.   

 

      Roxana Păsculescu