”Măcar s-a gândit la mine la un moment dat”

”Îndrăgostirile” de Javier Marías, carte pe care o găsim la Editura Litera este, dacă dăm crezare publicației The Guardian: ”Cartea unui maestru aflat la apogeu, …un roman despre o crimă, care devine un vehicul captivant pentru toate marile întrebări despre viață, dragoste, soartă și moarte”.
Volumul este categoric, unul filozofic. Povestirea este simplă, dar modalitatea în care se derulează totul, scrierea în care ne pierdem cu plăcere reprezintă esența cărții. Gândurile despre momente semnificative din parcursul cuiva ori despre întâlnirile valoroase pe care le avem, despre felul în care îl percepem pentru întâia dată pe celălalt și felul în care, mai târziu ni se modifică prima impresie, toate acestea și multe altele prind cititorul într-o țesătură fină de înscrisuri atrăgătoare; în plus, universul creat este unul atât de real, pe care ni-l putem asuma cu certitudinile și angoasele zilelor parcurse de noi. De câte ori, noi înșine nu ne-am trezit spunând: ”Am făcut totul din prea multă dragoste și cu cea mai bună intenție.” Sau cât adevăr nu aflăm în afirmația: ”….. cei mai puternici și cei mai șireți nu-și murdăresc niciodată mâinile.” Referințele la viața de zi cu zi sunt destule, dar privirea scriitorului -cu care descrie sau surprinde gesturile și vorbele personajelor sunt analizate- le propulsează într-o altă sferă, în care ne învecinăm cu metafizica, în care ne bucurăm de trăirile și de sentimentele tuturor, ca și cum
le-am cunoaște îndeaproape, ca și când ar fi ale noastre, intime, nu știm cum și în ce fel, descoperite de autor.
”Îndrăgostirile” este o carte misterioasă și seducătoare; are înșelăciune, are intrigi amoroase, are crimă –este, pur și simplu, cel mai captivant roman scris de Marías.”
Când am deschis cartea să o citesc, autorul murise de aproape o lună. Mi s-a părut aproape nedrept, că realitățile noastre, cât de puțin sau straniu, nu s-au suprapus nicicum. ”Da, nu e nimic dacă recunosc în sinea mea. La urma urmelor, n-are să mă judece nimeni, nu există martori ai gândurilor mele.”

Realizatoare Roxana Păsculescu