La Editura Frontiera descoperim povestea cu lupul Waldo și găina Curcubeu
11 Iunie 2021, 09:27
”Povestea cu lupul” de William McClerry a fost publicată prima dată în anul 1947. Acum, în 2021 apare în traducerea Andrei Matzal, cu ilustrațiile lui Dan Dulău, la Editura Frontiera și face parte din Colecția Mic Roman, adresându-se copiilor care au ceva mai multă răbdare și pot parcurge o povestire de mai mare anvergură.
Felul în care este prezentat cuprinsul cărții m-a atras, în primul rând să o citesc.Pentru fiecare din cele 10 capitole ale povestirii este ales un mic desen, în culorile reprezentative pentru această carte care doar în aparență este sobră: alb, negru și galben. Și fiecare expresiv desen te duce cu gândul repede la semnificația capitolului ori la personajul care va juca acolo, rolul principal. Dincolo de desenele care vorbesc despre capitolele povestirii, din când în când, descoperim câte o ilustrație care ne atrage atenția, pe care ne odihnim privirea și care ne oferă mica pauză de reflecție de care avem nevoie tocmai pentru a ne putea întoarce cu entuziasm asupra firului narativ.
Rezumatul cărții se află pe coperta a 4 a și oferă potențialului cititor o mână întinsă către lectură: ”Seară de seară, un băiețel vrea să audă de la tatăl lui o poveste. Dar nu orice poveste, ci povestea cu lupul! Tatăl nu reușește nici să scurteze povestirea, nici s-o deturneze spre personaje mai plicticoase, care să împingă băiatul la somn. La cererea insistentă a ascultătorului, povestea cu lupul Waldo și găina Curcubeu crește de la o zi la alta și își amână mereu sfârșitul”.
Tentația de a citi povestirea este foarte mare. Personajele își arată chipurile în simpaticele ilustrații, numele protagoniștilor sunt haioase, iar sugestia unei povestiri cu final întârziat, cu întâmpări peste întâplări, crește curiozitatea și neliniștea noastră. Ce s-ar mai putea întâmpla? Și cum capitolele nu poartă titluri, după cum spuneam deja, ci numai desene, emoția pe parcursul lecturii este cumva asigurată.
Realizatoare Roxana Păsculescu