KING RICHARD sau cum să crezi că poţi ajunge la stele- de Michaela Platon

Nu ştiu cât este adevăr şi cât poveste în acest “King Richard” pe care ni-l aduce Warner Bros, dar clar, personajul este unul de mare forţă, iar povestea una captivantă, căci este inspirată de o realitate care a clădit două dintre cele mai mari sportive ale tuturor timpurilor, ce aveau să schimbe radical fața tenisului mondial- Venus şi Serena Williams.

Şi nici măcar nu este în primul rând despre tenis, ci mai degrabă despre determinare,anduranţă şi dorinţa de a atinge visul american. Aşa că tatăl se dedică total clădirii viitorului celor două fete, Serena şi Venus, cu o asemenea hotărîre încât, în unele momente pare chiar rupt de realitate.

Iar rolul pe care îl face Will Smith este stelar, amintindu-ni-l pe acela din The Pursuit of Happyness, altă pagină remarcabilă a carierei lui.

Acum însă jocul i s-a rafinat, este excepţional în nuanţe şi are o maturitate artistică demnă de un mare actor, aşa că prestaţia lui nu va rămâne neobservată.

Deşi are o durată de 2 ore şi 26 de minute, aceasta dramă biografică nu trenează nici un moment, călătoria lui Richard Williams şi a familiei sale către succes fiind una motivaţionala până în cel mai mic amănunt, el focusandu-se nu doar pe clădirea unei cariere pt fetele cele mici, Serena şi Venus, dar şi pe canalizarea către studiu a celorlalte trei, dintr-o căsătorie anterioară a soţiei lui.

Richard este atât de dedicat rolului lui de tată, încât uneori ai senzaţia a este maniac- când în fapt este vorba doar de o viziune clară asupra felului în care cele două fete talentate să atingă succesul. Planul lui- neconvenţional şi inflexibil, are în subsidiar un fel de educaţie care să nu le pervertească fetelor gândirea pozitivă şi modestia şi să le călească pt lupta pe care- campioane fiind- o vor avea de dat nu doar pe teren, dar şi în afara lui.

Clarviziunea cu care îşi conduce fetele spre succes nu este însă calea clasică parcursă de toţi cei care s-au afirmat în sportul alb şi personajul are probleme rasiale legitime ce vin din experienţa lui de viață- dar nimic nu îl poate abate din drumul care le va face pe cele două tenismene să devină nu doar legende ale sportului, dar mai ales modele pt toţi copiii de culoare care vor să-şi urmeze visul.

Şi deşi ar părea că regimul la care le supune tatăl pe Venus şi Serena este unul despotic şi greu de îndurat, fetele iubesc tenisul într-atât, încât nimic nu le pare greu şi joacă de plăcere, oricât, oricând. Aş zice că aici lucrurile s-au legat perfect între dragostea lor pt trenis şi dorinţa tatălui de ale vedea realizate. Cu toate astea King Richard este de destule ori într-o postură ce face echilibristică între un comportament normal şi unul egocentric şi cvasi abuziv, dar pt că pare că întotdeauna în final prioritatea lui o reprezintă fetele, este absolvit.

Şi după cum îl arată secvenţele de final pe adevăratul Richard Williams, mai mult ca sigur că a supervizat scenariul şi a fost prezent şi pe platou să vadă ce turnură va da peliculei regizorul Reinaldo Marcus Green – ce pare specializat pe povești ce pornesc de la fapte reale, de vreme ce anul acesta mai are şi Joe Bell- o poveste tată-fiu în care rolul principal îl are Mark Wahlberg.

Intens şi captivant cum este şi sportul alb, Regele Richard- căruia i se ataşează în varianta română a titlului -Crescând campioni- este scenariul perfect balansat care îi prilejuieşte lui Will Smith reîntoarcerea la genul de dramă care îl prinde atât de bine - inspiratională, ocolind cliche-ele şi livrând destulă energie pozitivă încât să fie un excelent film de familie.

Alături de Will Smith în distribuţie strălucesc cele două tinere: Saniyya Sidney şi Demi Singleton, care le joacă pe cele două sportive la începutul carierei, şi ne face placere să îi revedem pe Jon Bernthal şi Dylan MacDermott, ultimul într-un rol minuscul, dar bine centrat.

King Richard este de azi în cinematografe unde vă invit sa mergeți pt o experienţă pe deplin satisfăcătoare.