IUBINDU-L PE PABLO, URÂNDU-L PE ESCOBAR- o invitație la cinema

Fără nici o urmă de cosmetizare, Loving Pablo este atât de frust şi de feroce, cum însăşi lumea traficanţilor de droguri este, celebrul cartel Medellin deţinând supremaţia prin felul brutal şi primitiv în care îşi tranșa problemele- de la lupte şi rivalităţi interne, la parteneriate de circumstanţă. Iar felul în care Pablo Escobar reacţiona este aproape ireal, zâmbetul ascunzând de multe ori o cruzime greu de imaginat. Şi totuşi în sufletul acestui mafiot de temut încăpea şi iubirea, căci familia rămâne pe primul loc orice ar fi şi oricât de multe ar fi fost derapajele traversate.

Sub bagheta lui Fernando Leon de Aranoa (cel care ne livra în 2015 A Perfect Day cu Benicio del Torro şi Tim Robbins, dar şi dramaticul Amador cu Celso Bugallo şi Magaly Solier), cartea Virginiei Vallejo- celebra jurnalistă columbiană care a fost amanta lui Escobar- prinde viaţă într-un fel uimitor, prilejuindu-le lui Javier Bardem şi lui Penelope Cruz două apariţii excepţionale, demne de marele lor talent.

Viu, crud şi pitoresc precum lumea pe care o prezintă, filmul este mai mult decât un biopic, atât de veridic şi acut exploatează scenariul şi focalizează pe declinul megalomanic al unui mafiot predestinat parcă să devină erou de film, într-atât de spectaculos este în povestea lui de mărire şi decădere, în derapajul minţii care pierde controlul şi se declasifică uman, în ieşirile patologice şi în gândirea ieşită din orice normă.

Dar banul conduce totul şi cei ce ajung să deţină controlul bazându-se pe puterea lui- sunt condamnaţi apriori, căci nu pot rezista felului în care acest gen de putere iluzorie începe să le preia viaţa fără drept de apel.
Şi poate că filmul – neîndoielnic unul meritoriu- ar fi fost altfel primit dacă nu ar fi fost hiper exploatat personajul de-alungul timpului - de la BLOW al lui Ted Demme, la Paradise Lost regizat de Andrea Di Stefano în care juca Benicio del Toro și Infiltrator semnat de Robert Mazur - la The Drug Lord şi Narcos- de la Netflix, nemaipunând la socoteală nenumăratele documentare pe subiect.
Deşi o lectură incitantă, cartea Virginiei Vallejo este o perspectivă subiectivă asupra lui Pablo Escobar, ceea ce ne aduce ea neadăugând însă nimic nou portretului celebrului traficant, lucru care este un pic dezamăgitor, căci ne-am fi dorit ceva nou, în plus faţă de ce ştiam deja. Dar chiar şi aşa, modul în care unii critici au primit filmul este într-un fel injust, căci nu judecăm producţiile comparativ, ci le analizăm distinct, individual, iar Loving Pablo livrează destul încât să ne facă să aplaudăm la final.

E adevărat că sunt aplauze dedicate celor doi actori princilpali, Javier şi Penelope, dar ce contează este că per total place, şochează, incită- ca orice producţie ce exploatează un personaj celebru ce vine dintr-o lume a violenței si fărădelegii.

Michaela Platon