Interviu în exclusivitate cu actorul american premiat cu Tony Award - JOHN BENJAMIN HICKEY

Cu o carieră de succes în teatru, film şi televiziune, John Benjamin Hickey este una dintre perezențele memorabile prin talentul, naturaleţea şi versatilitatea cu care îşi abordează rolurile. Unul dintre acestea este cel din serialul Manhattan, premiat cu Primetime Emmy Award şi premiul de Excelentă la South by Southwest Festival, în care actorul deţine rolul principal. Despre acesta, dar şi despre serialele la care lucrează acum aflaţi din interviul realizat de Michaela Platon.

 

MP-  În curând va începe la Epic Drama al Viasat World cel de-al doilea sezon al serialului Manhattan, aşa că sunt bucuroasă să am o celebritate drept invitat- John Benjamin Hickey.

Bine ai venit la România Cultural, John!

JBH -  Mulţumesc de invitaţie. E o plăcere să vorbim despre acest serial extraordinar, una dintre cele mai minunate experienţele avute cu o serie tv.

MP-  Interpretezi personajul principal, savantul ce îl are ca model pe Seth Niedermeyer care a lucrat la Los Alamo la perfecţionarea tehnicii de implozie pt bomba atomică. Cat este Frank personaj real si cat fictional?

JBH -  Este un personaj compozit, un mix din fizicienii care au lucrat acolo, nu pot spune că erau celebri pe atunci. Nici măcar Oppenheimer nu era aşa cum avea să devină după ce a făcut bomba. Este aşadar un melanj dintre aceşti oameni excepţionali. Frank este american, dar echipa e formată din americani, mulţi est europeni şi evrei. Şi era de importanţă vitală pentru aceşti bărbaţi şi femei să creeze bomba, despre care ei credeau că este singura cale de a pune capăt războiului. Şi evident că est europenii ştiau ce se întâmplă în Germania , dar şi ce reprezintă bomba. Aşadar Frank este un personaj ficţional inspirat de aceşti oameni geniali care au existat, iar serialul este cam la fel. Locul în care se întâmplă dar şi întreaga acţiune sunt reale, dar personajele sunt ficţionale. Este acelaşi lucru pe care l-a făcut şi marele scriitor L. E. Doctorow în Ragtime şi The Book of Daniel - este ceea ce se numeşte ficţiune istorică-care abordează  lucruri reale din istoria lumii într-o manieră originală. Dar unele personaje sunt licenţe, au fost create doar pentru sporirea laturei dramatice.

MP-  Fără îndoială, Frank Winter este locomotiva de forţă a serialului. Dar mă întreb dacă Manhattan a fost şi o rampă de lansare pt unii actori tineri care au confirmat după aceste roluri.

 

JBH -  Exact, cu siguranţă! Tomi Shlomi şi Sam Show, creatorii acestui serial au distribuit o multime de talente tinere extraordinare precum Rachel Brosnahan, care după asta a devenit o stea în minunatul Mrs. Mazal. Un alt talent de excepţie e Katjia Herbers, care acum joacă în serialul Evil Which, dacă nu l-ai văzut, caută-l. Apoi e extraordinarul Ash  Zuckerman, minunata Olivia Williams, Chris Denham, Michael Chernus. Distribuţia aceasta a fost una dintre cele mai grozave pe care să ți le fi dorit. Şi a fost ceva special să fim în compania unor actori excepţionali ca să însufleţim aceste istorii speciale de viaţă. Şi îţi dai seama – și spun asta în ceea ce mă priveste- că actorii nu ştiu prea multe despre fizică nucleară. Aşa că lumea în care am intrat şi ne-am scufundat a reprezentat şi un mod senzaţional de a ne întoarce în anii de şcoală şi să învăţăm despre o pagină de istorie care avea să schimbe lumea.

MP-  Primul sezon din Manhattan s-a bucurat de reacţii super positive. Chiar am citit pe Rotten Tomatoes că serialul a fost caracterizat aşa ” drama cu valoare de top datorată distribuţiei talentate, cinematografierii frumoase şi atenţiei speciale pentru detaliile perioadei”. Care crezi că e punctul forte al serialului- din perspectiva peronajului principal, dar şi a actorului cu experienţă?

JBH -  Cred că e o remarcă importantă- oricine ar fi scris-o- „un ochi atent la detalii”. Dumenzeule, este cea mai extraordinară atenţie pe care am văzut-o vreodată! În primul rând am filmat chiar în Los Alamos, New Mexico, chiar acolo unde s-a întâmplat totul. Pe vremuri în Los Alamos era o tabără în care fusese şi Oppenheimer când era copil. Când Roosevelt i-a spus că trebuie să facă bomba, dar că nu ştie unde pt că ar trebui să fie top secret, Oppenhaimer i-a răspuns că are exact locul şi i-a dus în munţii din New Mexico, unde nu exista nimic. Şi aşa s-a construit acest laborator guvernamental super secret unde a fost creată bomba atomică- şi nimeni nu a ştiut nimic despre asta în acea perioadă în care încă se mai puteau ţine secrete aceste lucruri. Ceea ce nu cred că se mai poate astăzi. Dar lucrul cel mai grozav este că am filmat foarte mult afară, spre deosebire de cele mai multe seriale care se filmează pe set. Iar când te uiţi pe geam vezi doar un fundal fals al oraşului Chicago, sau - ştiu şi eu- Londra, în timp ce noi filmăm exact în locul în care se întâmplase totul. Aşa că atunci când priveam afară ştiam că vedeam ce văzuseră şi savanţii reali care lucraseră acolo. Cuvântul care defineşte cel mai bine această atenţie la detalii este „verisimilitudine” şi parcă ne-am fi întors în timp şi ne-ar fi absorbit cu totul acel loc.

MP-  Două sezoane în doi ani şi o mulţime de regizori. Ar putea fi acesta motivul care a făcut din Manhattan un serial premiat şi de success - această diversitate de viziuni în unitatea aceluiaşi scenariu?

JBH -  Da, da, au fost într-adevăr atât de mulţi regizori minunaţi. Şi am lucrat şi cu extraordinarul Tommy Shlomi care a făcut West Wing cu Aaron Sorkin şi este unul dintre cei mai dăruiţi şi mari regizori şi producători din istoria televiziunii. Iar acesta a fost un proiect de suflet pentru el. Iar pentru Sam Shaw, cel care a creat serialul a fost unul dintre primele lui proiecte. Aşadar un tânăr scriitor şi un veteran experimentat al regiei au pus laolaltă tot ce aveau mai bun în Manhattan, iar asta se simte în fiecare scenă: dragostea şi pasiunea, inteligența şi talentul. Este realmente produsul de cea mai înaltă calitate la care am lucrat.

MP-  Să lucrezi la construirea bombei atomice implică probleme majore, de la cele de etică și morală, până la gândul că e ceva împotriva umanităţii. Pentru Frank Winter însă pare să conteze doar cercetarea ştiinţifică, nu?

 

JBH -  Da, şi în mod paradoxal asta îl motivează pe Frank. Dar îl şi bântuie, unul dintre cele mai fascinante lucruri despre personaj fiind că Frank este veteran al primului război mondial. Aşa că se confruntase cu un război mondial cataclismic şi nu dorea să se întâmple un al doilea. Prin urmare credea cu tărie că fabricarea bombei atomice va stopa invazia germanilor. Cred însă că el a realizat destul de repede că nu se va întâmpla aşa şi bomba nu îi va descuraja  şi că descătuşând această ameninţare va schimba lumea într-un mod iremediabil. Ceea ce s-a dovedit a fi real, pentru că a marcat începutul erei atomice dar şi naşterea complexului militar industrial în care sunt implicate SUA şi Naţiunile Unite de acum. Deci Frank este bântuit în mod ironic de faptul că bomba pe care încearcă să o facă pentru a opri războiul, putea anihila întreaga rasă umană. Ceea ce cred că îl înnebuneşte pe bună dreptate.

MP-  Fără îndoială a fost nevoie de multă cercetare ca scenariul să aducă la lumină atmosfera acelor timpuri ca şi subiectul deosebit de sensibil inspirat de fapte reale. Te-ai simţit ca în anii 1940 pe platourile de filmare? Care a fost elementul cu cel mai mare impact în crearea atmosferei? Costumele, scenografia, dialogurile?

JBH -  Scenariul - pentru că e o expresie de-a noastră” dacă nu e în scenariu, nu e pe scenă (if it's not on the page, it's not on the stage) Aşa că scenariul mai întâi de toate a fost extraordinar, distractiv şi foarte inteligent. Dar de thriller real, cu energia, ritmul, forţa şi suspansul unui veritabil thriller. Şi de asta este atât de distractiv să îl urmăreşti. Pentru mine ca actor spuneam că părea că m-am scufundat în acele timpuri, căci platourile de filmare au fost toate construite în vechile spitale de pe atunci , în secţii în care toate birourile erau din acea perioadă. Iar designul de producţie este atât de extraordinar, încât, dacă deschideai un sertar vedeai înăuntru obiecte din 1944, un pachet de ţigări, un stilou, totul era din acei ani. Şi costumele au fost reale, cămăşi, costume şi ciorapi din acea perioadă. Aşa că detaliile au fost probabil cel mai distractiv lucru. Nu trebuia să ne folosim imaginaţia, totul era acolo pentru noi şi cred o să vezi asta în film.

MP-  Cu asemenea rezultate excepţionale, cu o distribuţie şi o echipă extraordinare şi un subiect cu asemenea potenţial, mă întreb de ce nu a existat un al treilea sezon…

JBH -  Exact, e o întrebare bună, nu-i aşa? Mi-ar fi plăcut să continue, toţi am fi vrut. Şi acum am vrea să reîncepem. Cred însă că era un serial costisitor. Şi era o reţea nouă (WGN America- n.r.) care nu mai avusese seriale dramatice originale şi nu au ştiut ce să facă cu el. Au încercat, dar pur şi simplu nu au avut audienţa şi publicul pe care îl are acum. Cred că este unul dintre serialele pe care oamenii le descoperă acum şi realizează cât de sensational este şi că nu ar fi trebuit să se încheie, ci să continue. Dar – şi o spun pentru cei care aşteaptă sezonul 2- măcar se termină…exploziv!

MP-  La ce lucrezi acum, tot pt televiziune?

JBH -  Da, am tot lucrat o mulţime. Filmez la In treatment- care este un serial senzaţional despre o psihoterapeută şi pacienţii ei, Uzo Aduba , minunată Uzo este medicul, iar eu sunt unul dintre pacienţii ei. Joc şi într-un serial HBO care se numeşte Gossip Girl, o reluare a unei serii de succes de acum 10-15 ani. Aşa că lucrez mult pt HBO, mulţumesc HBO!, şi fac şi mult teatru. Dar Manhattan rămâne unul dintre cele mai importante momente ale carierei mele.

MP-  John Benjamin Hickey, îţi mulţumesc pentru interviu, a fost un privilegiu. Abia aştept să văd noul sezon din Manhattan la Epic Drama. Să ai o vară frumoasă cu bucurii neaşteptate, cu sănătate şi succes!

 

JBH -  Asemenea şi ţie, mulţumesc. Şi mulţumesc pentru că urmăriţi Manhattan!