Generos, palpitând în fața artei

În lumea noastră românească, volumele, cărțile dedicate artelor plastice apar într-un număr extrem de mic. Ca și inexistente, acestea rețin prea puțin din tumultul vieții artistice care înregistrează pe parcursul unui an, momente de tot felul. Importante în sine, evenimentele expoziționale apar ca semnificative, atunci când sunt grupate și analizate în contextul cultural mai larg al societății aflate în mișcare. Prin urmare, remarcăm cu încântare apariția editorială -”Tablouri văzute dintr-o parte”, Editura AdLibri. Cartea, semnată de Florin Toma aduce privirii noastre, selecția subiectivă, dar tocmai prin aceasta valoroasă a autorului ei.

Cartea ”Tablouri văzute dintr-o parte” este scrisă de un filolog, convertit într-un ”cronicart” (cum își spune chiar scriitorul) care și-a asumat constant, la Ziarul de duminică și mai apoi la Viața românească, săptămânal, cronica de artă.

Așadar, cartea pune față în față cronici mai vechi și mai noi care au fost altădată publicate în actualitate, ca rezultat al pulsului artistic, așa cum îl recepta Florin Toma. Scoase din cotidian textele devin repere ale unor clipe mai mult sau mai puțin uitate, acum, unele după ani, dar urmăresc, chiar dacă ”pe sărite” radiografii corecte ale unor ieșiri artistice în public.

În scriitura lui Florin Toma, Pavel Șușară care semnează prefața îi mărturisește autorului tocmai calitatea sa de cronicar și nu de critic de artă -”... viziunea sa amplă, integratoare, lectura în contexte concentrice, care se lărgesc aemenea cercurilor dinapă, dar se și înalță sau după caz, se adâncesc incomensurabil, nu au nimic din lectura terestră, de infanteist icnit sub greutatea echipamentului, din privirea joasă, împiedicată în tehnici și într-un descriptivism fără vocație epică, ale criticului canonic.”

Neangajat altfel decât în calitatea sa de iubitor de artă și vibratil contemporan al artiștilor despre care scrie, Florin Toma își manifestă viziunea proaspătă, ”vederea piezișă, periferică” tocmai  ”acolo unde privirea fixă și arogantă cam orbecăie.”

Prin urmare, textele se așează frumos în carte, relaxate, neținând cont de momentul când au fost scrise; criteriul alfabetic al numelor plasticienilor este cel care conduce cititorul prin câțiva ani de viață expozițională, așa cum a fost ea receptată de autorul cărții.

Florin Toma urmărește artiștii într-un fel generos, neostentativ, indiferent de generația din care aceștia fac parte. Mai tineri ori maturi, dacă îi trezesc sentimente scriitorului, dacă sufletul îi palpită sau dacă se leagă ceva frumos în mintea ”privitorului” devenit autor –cronica apare dintr- o suflare. Cel puțin, așa pare, scrisă dintr-o dată, într-o mărturisire cu nerv și ludic din plin.

Despre Adrian Ghenie, Florin Toma scria încă din anul 2009, cu mult înaintea afirmării internaționale a pictorului. Pe Margareta Sterian cronicartul știa cu plăcere să o regăsească în 2012. Lui Vittorio Holtier îi creiona portretul de scenograf cu doi ani înainte de moartea acestuia. Pictorul Gheorghe Iacob își surprindea privitorii cu cele trei expoziții personale în anul 2008.

Iată aici, doar câteva repere ale cărții lui Florin Toma. O imagine rotundă a cronicarului, dar și a lumii sale se dezvăluie parcurgând filă cu filă ”Tablouri văzute dintr-o parte”.

Roxana Păsculescu, critic de artă