Raportarea diferită la natură

La Cercul Militar Național am văzut într-o zi, două expoziții personale de pictură, foarte diferite. La Galeria Artelor, spațiu larg, generos, Tudor Meiloiu (Măiastrele, 14 - 31 ian. 2019) și-a gândit o personală aniversară; sărbătorirea celor 75 de ani pe care artistul îi împlinește în luna martie 2019 a fost un nimerit prilej găsit de pictor de a-și etala lucrări mai vechi, dar și mai noi, într-o expoziție de tip retrospectiv.

Pe de altă parte, în Galeria Foaier, spațiu mai restrâns, dar și mai intim, Carmen Văideanu (Remember ... 2018, 8 - 21 ian. 2019) și-a propus, prin cele nu multe picturi expuse, să se raporteze la lucrul pe care l-a avut la șevalet, în anul 2018.

Pe cât de decorativ- ambientală este pictura pe care o așază sub ochii noștri, Tudor Meiloiu, pe atât de expresionistă pare a fi pictura lui Carmen Văideanu.

Vă oferim și d.stră o lectură (a celor două personale) în paralel, așa cum ne-am oferit-o și nouă.

Tudor Meiloiu este interesat dintotdeauna de descriptivul sintetic al unor forme vegetale ori zoomorfe, cărora le urmărește din ce în ce mai mult grafic, dezvoltarea în câmpul compozițional. Linia egală, nemodulată, construiește într-o dantelărie formidabilă un centru și periferiile spațiului pictural. Numim în continuare pictură, lucrul lui Tudor Meiloiu, căci, culoarea are o intervenție definitorie.

În vreme, ce pictura lui Tudor Meiloiu este categoric decorativă, cea a lui Carmen Văideanu este una de factură expresionistă, în care pensula poartă culoarea după legi care se supun exclusiv parcă, stării sufletești, culoare căreia ochiul nu-i poate descoperi o traiectorie predestinată.

Pe de o parte, avem jocul liber, neîngrădit al tușelor de ulei care poartă cu sine, energia nestăvilită a creatoarei Carmen Văideanu. Pe de altă parte, descoperim ”harta” riguroasă compozițională a lui Tudor Meiloiu pe care o avem vizibilă, pe fiecare lucrare în parte.

Ce au totuși în comun cei doi artiști? Amândoi, este limpede se raportează la natură, chiar dacă în moduri extrem de diferite. Carmen Văideanu pictează în plein-air, armoniile cromatice trăgându-și seva din contactul nemijlocit cu natura, fie că este peisaj, fie, natură statică. Tudor Meiloiu este un observator acum, detașat al naturii, pe care după ce a analizat-o, simplificat-o prin epurare, o retranscrie decorativ pe pânză.

Bidimensionalul a luat locul tridimensionalului la Tudor Meiloiu iar lumina nu mai joacă vreun anume rol în pictura sa. La Carmen Văideanu, lumina are traiectoria ei fundamentală și scaldă în mod diferențiat suprafața compozițională; culorile sunt evident supuse luminii care le modifică tăria și consistența, câteodată alterându-le expresiv, în mod profund.

Cele două expoziții personale au împreună, în această citire alăturată, înțelesul unei lecții de pictură. Deciziile de face ceva în pictură, de a te concentra pe anumite elemente sunt la fel de importante ca și hotărârile de a exclude anumite lucruri din interesul personal.

Categoric, cei doi artiști au în pictura pe care o realizează, traiectorii diferite, accentuat semnalate.

Realizator Roxana Păsculescu