Doctor Strange- călătorie iniţiatică ce translează lumile- de Michaela Platon

Excelent marchetat precum toate producţiile Marvel, Doctor Strange ne uimeşte în mod absolut la capitolul efecte speciale, aproape în acelaşi fel în care o făceau –deschizând însă drumuri – Matrix, Atlasul norilor sau Avatar. Evident că nu inovează însă în mod absolut, dar imaginativ este spectaculos, ca şi povestea în sine, una cu magi şi magie, care e veche de cât timp există lumea. Aşa că de la a fi un chirurg briliant, dar un om stăpânit de ego şi condus de orgoliul supradimensionat, doctorul nostru ajunge forţat de un accident să caute soluţii în zona disciplinelor spirituale, a esoterismului şi magiei, care îi deschide căi inimaginabile. Călătoria lui iniţiatică ce translează lumile, ce sondează microcosmosul şi macrocosmosul, este una dureroasă, în care trebuie să-şi abandoneze egoul şi să îşi înveţe puterile, dar care îi aduce aproape cunoaşterea într-un mod nebănuit.

Imaginile bulversante ale plierii spaţiului, ale transgresiei pe axa temporală devenită reversibilă prin accesarea puterilor mentalului, destructurarea universului citadin şi căderea în neantul disoluţiei definitive sub domnia răului, lucrul cu artefacte dătătoare de puteri, scenele de combat cu adversarii, totul converge către ideea că aceasta realizare este una menită să ne uimească, upgradând filmele de gen. Iar dacă ar fi rămas pe palierul acesta, cu siguranţă că avea şansa să fie o producţie antologică. Asta dacă nu ar pierde ceva din măreţie prin ataşarea tag-ului “Universul Marvel” împreună cu trademark-urile lui (umorul care pe alocuri demitizează aproape personajele, artefacte ce aduc sugestiile prea la vedere, alunecarea în facil), dar asta e, până la urmă Doctor Strange este un super erou, chiar dacă parcursul lui până la starea asta este diferit, dar şi cel care ne vrăjeşte.

Distribuţia este excepţională, pe ea bazându-se în fapt o mare pondere a impactului poveştii ai cărei eroi sunt interpretaţi de Benedict Cumberbatch, Chiwetel Ejiofor, Tilda Swinton, Rachel McAdams şi Mads Mikkelsen, fiecare din ei un mare talent şi un nume dezirabil pe afiş.

Aşa că dincolo de arta cu care magia intră în cotidian cu ajutorul CGI-ului, oamenii dau valoarea acestei producţii care la final punctează decisiv pentru aşteptările publicului profan -cu două sneak peek-uri în care apar şi alţi eroi Marvel, lăsând să se înţeleagă că urmările or să sune adunarea generală la superdotaţi şi eroine, ca să fie “la toată lumea” şi cu “de toate”, ca la mesele bogate.

Şi totuşi producţia are scânteierea aceea specială a filmelor mari despre magie, excepţionala poziţionare a actorilor în roluri fiind definitorie, Universul Cinematic Marvel căpătând un personaj care îi ridică valoarea, tot ceea ce sper este să nu deraieze în comercial şi să-şi piardă altitudinea pe care viziunea mesianică atribuită lui Strange o stabileşte destul de sus din punct de vedere filosofic şi ezoteric.

Incursiunea în universul multidimensional este fascinantă, la capitolul ideatic şi visual, Scott Derrickson punctând indubitabil deasupra majorităţii producţiilor UCM, fiind deja antrenat în a livra filme interesante precum The Exorcism of Emily Rose, Sinister sau Deliver Us From Evil, mai toate poziţionate în zona horror, aşa că saltul spre scenariul şi regia la Doctor Strange este remarcabil.

O bucurie autentică mi-a prilejuit Tilda Swinton în rolul Străvechii (The Ancient One), maestra care îi revelează multiversul suprarealist nou apărutului doctor, şi cea care îl iniţiază în disciplinele spirituale, acordându-i o şansă - deşi eşuase cu Kaecilius, discipolul trecut de partea răului. Cu o frumuseţe androgină ce trece ecranul de fiecare dată, Tilda nu încetează să mă uimească prin versatilitatea ei şi prin excepţionala capacitate de a se transpune în personaje.

O notă specială am pentru costumele filmului, care aparţin creatoarei Alexandra Byrne, ea deja având multiple experienţe ultrareuşite cu Hamlet (1996), Elisabeth, Finding Neverland, The Avengers, Guardians of the Galaxy sau 300: Rase of an Empire.

Cât despre coloana sonoră, este şi ea impresionantă şi îi aparţine compozitorului Michael Giacchino, pe care l-aş aplauda pentru Mission Impossible III şi Ghost Protocol, toate Star Trek-urile din 2009 încoace, Captain America, minunatul Tomorrowland şi Jupiter Ascending, dar i-aş acorda standing ovation pentru două filme de animaţie excepţionale: Inside Out şi Zootopia.

Aşa că acest capitol pe care îl deschide Marvel ne lasă să întrezărim şi o altă faţă a universului supereroilor, şi promite reveniri pe care ni le dorim la fel de spectaculoase ca acest Doctor Strange, pe care vi-l recomand cu toată căldura si pe care îl puteţi vedea mâine, sâmbătă, la PRO TV de la ora 20!

Regia : Scott Derrickson

Scenariu : Steve Ditko, Scott Derrickson, Jon Spaihts, C. Robert Cargill

Distribuţia: Benedict Cumberbatch, Tilda Swinton, Rachel McAdams, Chiwetel Ejiofor, Mads MikKelsen, Benjamin Bratt, Benedict Wong, Scott Adkins

credit foto Cinemagia