Dandy, modern și încă, mult de descoperit, de Roxana Păsculescu

La 150 de ani de la nașterea lui Ștefan Luchian, Muzeul Național de Artă al României l-a sărbătorit într-un fel fastuos pe acest artist, deschizător de drumuri în pictură, dar și în grafica românească. Secția de Arte Grafice, Documentare a scos la lumină, la propriu -97 de lucrări de grafică semnate de Ștefan Luchian, piese deosebite, unele dintre ele prea puțin cunoscute ori chiar deloc. Expoziția a fost deja de ceva vreme, închisă, însă catalogul ne apropie din nou de acel important eveniment vizual, care a atras foarte mulți vizitatori. Catalogul, la care facem acum referire (ca de altfel și expoziția) este realizat de Elena Olariu.

Dincolo de primul text introductiv scris de Arh. Liviu Constantinescu, director general interimar MNAR, deosebit de interesant îmi pare semnalarea tuturor manifestărilor expoziționale realizate de această instituție muzeală, de-alungul vremii. Prima expoziție este una retrospectivă menționată a fi fost în 1957, realizată de Theodor Enescu și Radu Bogdan. În anul 1966, din nou o expoziție urmată de un catalog: Florile în opera pictorului Ștefan Luchian, expoziție comemorativă, la 50 de ani de la moartea artistului; coordonator a fost Georgeta Peleanu. În 1968, la 100 de ani de la nașterea artistului, din nou o expoziție dedicată operei acestuia: Peisajul și compoziția în aer liber; Ștefan Dițescu a conceput manifestarea.

Va mai trece însă, din 1968, mult timp până la un nou efort care să-l readucă pe Ștefan Luchian în atenția unui nou public. În 2001, Dana Crișan gândește două expoziții dedicate pastelului, respectiv pastelurilor și desenelor, expoziții prezentate în sala de grafică, la redeschiderea Galeriei de Artă Romnească Modernă. O altă expoziție Ștefan Luchian urma să apară în 2014-2015: Surse și experimente ale modernității, de Dana Crișan. În 2017, Ștefan Luchian, între tradiție și modernitate (Liliana Chiriac, Elena Olariu, Ilinca Damian) a fost itinerată la Muzeul Național de Artă al Moldovei. În 2018, Ștefan Luchian, maestrul artei grafice românești (Elena Olariu) ne încânta la MNAR.

Menționarea în contextul acestei cronici, a tuturor evenimentelor dedicate operei lui Luchian, ne amintește cât de fericiți ne putem socoti, știind că, în acești din urmă ani, am putut să ne bucurăm de câteva minunate expoziții ale acestui modernist al plasticii românești.

Luchian și modernitatea experimentului grafic, textul critic al Elenei Olariu și desigur, cele 97 de lucrări care au fost prezentate în expoziție (și care acum, sunt reluate în tipăritură) ne oferă o nouă cheie de a interpreta opera creatorului.

Este suficient aici, a menționa întrebuințarea de către Luchian a hârtiei Gillot pentru desenul în creion de plumb și tuș, apoi, combinarea tușului cu laviu și cu ulterioare zgârieturi. Desigur, acuarela pe hârtie și pânză și nu în ultimul rând, pastelul pe aceleași două suporturi ori asocierea cărbunelui cu plimbarea acului pe hărtie –fac din Ștefan Luchian, cel puțin din perspectiva aceasta a căutărilor și experimentărilor diverse, un artist de top.

Catalogul acesta ar trebui să se găsească în biblioteca oricărui iubitor de artă modernă, și nu numai.