Curioasa linie a Crenguţei, de Roxana Păsculescu
26 Octombrie 2018, 06:33
Expoziția artistei Crenguţa Mitrofan de la Centrul de Cultură ”Friedrich Schiller” din București prezintă un corpus de lucrări, o selecţie din mai multe serii (negru pe alb, mişcare, soare, seism, curge, faţă) sub titlul Curioasa linie, titlu pe cât de exact, pe atât de poetic. Lucrările de grafică ale artistei ne semnalează un univers puternic definit în care resimţim un pregnant modernism spirititualizat. Suntem duşi cu gândul către un Miro, in faza lui expresionist -abstractă, atunci când îi descoperim Crenguţei Mitrofan, liniile ondulate. Altfel însă, decât la Miro, expresionismul melancolic al artistei, cu subtilele accente metafizice, accentuează pe hârtia de lucru, de dimensiuni variabile, centre compoziţionale, învăluind în aceste centre, figuri ori ceea ce intuim a fi peisaje sau mai curând, peisaje-stări, aflate într-o continuă mişcare. Linia cercetătoare a Crenguţei Mitrofan este într-un du-te –vino continuu. Ea, linia, personaj principal - construieşte subiectul compoziţional, îl plasează central ori un pic descentrat şi tot ea, linia îi îmbracă miezul, mai nervos sau mai calm, în funcţie de starea pe care artista vrea să o comunice!
Simţim constant în grafica Crenguţei Mitrofan, starea artistului; omul, într-un permanent zbucium se îndepărtează mai mult sau mai puţin de speranță! Aici, sunt de semnalat lucrările în care subiectul nu apare pe deplin configurat; nedefinirea este o stare pe care o întrezărim în unele dintre lucrări, prin lipsa conturului, deci, tocmai a liniei atât de precise, care face subiectul expoziţiei.
M-am gândit, pe linia acestui Miro pe care l-am simţit cu discreţie, dacă artista trăieşte în prezent sau în trecut; cred însă, că răspunsul se află dincolo de trecutul mai îndepărtat care a format-o, dar pe care nu l-a provocat chiar ea, în totalitate, apoi, de trecutul ei, mai apropiat pe care l-a căutat cu ardoare şi de prezentul de care se lasă provocată şi învăluită. Prea puţin din ceea ce face Crenguţa Mitrofan este premeditat; cel puţin în grafică, artista se lasă sedusă de cursivitatea liniei sau dimpotrivă, de ruptură. Stările creatoarei devin subiecte aproape palpabile pentru privitori, devin materializări mai dulci ori mai acide ale unor importante și fragile idei.
Prin prisma bagajului personal, foarte variat -în care intră mutarea într-o altă ţară, ieșirea dintr-o civilizație și intrarea într-o alta, apoi, experienţa maternităţii, a studiilor de specialitate, a descoperirii sinelui, Crenguţa Mitrofan- îşi permite să se psihanalizeze şi fiecare lucrare de grafică este una de sine stătătoare, de o mare intimitate.