Black Panther- încă un personaj Marvel ne ia cu asalt imaginația- de Michaela Platon

Nu cred că suntem doar  nostalgici după Bagheera copilăriei noastre dacă ne-a cucerit din prima T’Challa, fiul regelui din Wakanda, supereroul care transformat în panteră devine păstrătorul tradițiilor și al bogățiilor țării natale, un tărâm pe care nu îl poate accesa decât propriul popor.

O premieră absolută în universul benzilor desenate, Pantera neagră aduce cu sine o dimensiune paralelă guvernată de legi ancestrale, căci tărâmul lui este unul ascuns ( așa cum erau Neverland sau Narnia), o îngemănare de tradiție și tehnologie de avangardă bazată pe vibranium…tot un fel de unobtanium ( Avatar) sau kryptonite (Super Man) , dar pe wakandeză. Și cum existența unui asemenea metal pe care se sprijină întreaga evoluție a acestei comunități închise, odată deconspirată - devine obiectul unei dorințe de putere fără limite, evident apar și cei care o tranzacționează, sau o doresc ca să stăpânească lumea. Și uite cum ne întoarcem la aceeași paranoia a puterii care încețoșează mințile, exaltă orgoliile, pervertește sufletele, iar atunci când e îngemănată cu dorința de răzbunare e și mai virulentă.

Regizorul, deși tânăr reușește cu glumițe destul de sărate să imprime dinamică filmului care,  posesor al unui scenariu ușurel, e un roller coaster de scene de luptă, aeriene, navale și terestre. Și sigur că apare și Stan Lee (duh!) și sigur trebuie să stați să urmăriți creditele pentru că vă veți umple de mândrie când veți vedea teaser-ul pentru următorul film Marvel - Avengers: Infinity War.

Povestea e ca un basm SF ultra action pe care Ryan Coogler (care a mai scris și regizat și Creed I și II) îl construiește de la început până la sfârșit exploatând (dincolo de gadgeturile care l-ar îngălbeni de ciudă pe James Bond!) această antiteză năucitoare a civilizației africane – colorată, vibrantă și tradițională- cu aceea SF- futuristă, uimitoare și novatoare, paralelă care se prelungește în toată substanța cinematografică: în costumele și bijuteriile moderniste se topește arta inegalabilă africană, totul infuzat în această viziune cu un limbaj cromatic  excepțional. Aceeași antiteză se menține prin sound designul năucitor care aduce sunetul continentului negru până în zilele noastre, extrăgând esențe și amalgamandu-le cu piese ale unor trupe sau cântăreți celebri, dar și la nivelul mesajului pe care îl transmite filmul- unul politic până în prăsele- care ar putea să facă o turnură în felul în care el va fi perceput. Căci dincolo de efectele speciale spectaculoase (semn că pe CGI s-au platit sume copioase!) cu care ne și ține alerți Universul Marvel, dincolo de scoaterea la suprafață a unui personaj secundar (apărut prin anii ’60 în benzile desenate), trecând peste cererea de super eroi fără sațiu- se pare- căreia societatea de consum îi livrează necontenit printr-o industrie ce vehiculează sume exorbitante- ceea ce ne rămâne la final este tocmai calitatea unui  mesaj- care în Black Panther nu este nici diluată și nici superfluuă.

Cu o distribuție interesantă în care alături de oscarizata Lupita Nyong’o îi vedem pe Chadwick Boseman (căruia personajul acesta îi tot pompeaza notorietate din 2016 incoace), pe Martin Freedman ( Bilbo Baggins al lui Peter Jackson, aici din nou agentul CIA Everett Ross), pe Michael B. Jordan ( bântuit de blockbustere căci a jucat prin Justice League și Fantastic Four, dar și în cele 2 Creed-uri), pe Angela Basset- care nu mai prinde de multișor un rol principal, și pe Forest Witaker, cel ce  joacă în mod constant- dar nici o partitură  pe măsura celei din The Last King of Scotland care l-a propulsat la Oscar. Un personaj negativ respingător- și ca atare foarte bun- face și Andy Serkis- celebrul Gollum din epopeea cu hobbiți, vrăjitori, elfi și orci și Cezar din toate Planetele maimuțelor, în Black Panther traficantul venal, brutal si oneros a carui unică religie e banul.

O apariţie notabilă este Danai Gurira – Michonne din The Walking Dead- aici generalul Okoye, şi cea care conduce  armata şi garda wakandeză. Uimitoare în scenele de combat, expresivă cu sau fără vorbe, Danai reuşeşte să polarizeze şi să facă un personaj credibil şi captivant.

Sigur că această producţie Marvel este una cerută-livrată, că sumele investite vor exploda în încasări şi că urmează nesmintit reţetele celorlalte producţii din universul cinematic Marvel!  Dar felul în care virează mesajul şi mai ales se foscusează pe continentul african cu mitologia şi cultura lui fabuloasă – o scot cumva din acest pluton şi o fac pata de “culoare” a unei forme de cinematografie care trebuie să lupte permanent şi să inoveze ca să păstreze interesul şi uimirea spectatorului.

Şi ca un paradox absolut, nici o scenă nu a fost filmată în Africa , totul petrecându-se  în Coreea de Sud şi Atlanta, jungla fabuloasa “africană” fiind made in Argentina!

All in all este una dintre premierele aşteptate ale HBO luna aceasta, asadar nu ratati acest film, mai avem încă ceva de văzut despre lumea noastră şi despre lumile imaginare pe care ni le dăruieşte cinemaul!