BIG HERO 6- filmul unei drame vindecate de tandrețe- de Michaela Platon

HBO redifuzează zilele acestea acest film de animație, BIG HERO 6, care ne propune un personaj (secundar) tandru, atent, “îmbrățișabil”, care te face să îți dorești spontan să îl ai aproape, întru beneficiul corpului, sufletului și minții. Il cheamă Baymax și o să mai vorbesc despre el…dar cine sunt ceilalți..5?
Așa cum era de așteptat, Studiourile Walt Disney propun un film de acțiune-comedie-aventură de bună calitate, în care personajele sunt tineri geniali ce luptă pentru o cauză, conduși de un preadolescent, Hiro Hamada, pasionat de robotică și marcat de pierderea dramatică a fratelui mai mare, Tadashi. Cadrul în care evoluează povestea este orașul imaginar San Fransokyo, o amalgamare a numelor metropolelor San Francisco și Tokio, care păstrează și la nivelul vizual melanjul între atmosfera americană și arhitectura asiatică, înfruntarea dintre bine și rău dându-se în acest spaţiu ce devine el însuși personaj.
Pelicula te energizează , te infuzează de dorința de a sări literalmente în cadru, și într-atât de “molipsitoare” încât la final vrei cu ardoare să ai propriul tău Baymax și prieteni precum cei din film: într-un cuvânt te însuflețește!
Cei doi regizori ai filmului - Don Hall și Chris Williams- nu încearcă să reinventeze nimic și nici să inoveze cu orice preț, dar știu cu mare artă să înconjoare nucleul dramatic al morții și pierderii din film, cu glazura altruismului și a prieteniei, presărând și puțină încrederere necondiționată, totul într-un mod decent și pe un ton narativ care te ține captiv până la capăt. Sunt multe scene care ne mișcă, ne impresionează și ne îndeamnă să empatizăm cu personajele, așa că acest desen animat oferă privitorului nu doar lecțiile moralizatoare obișnuite, dar mai ales ceea ce multe filme de gen au început să uite să dea: căldură, bucurie, zâmbet și dorința de a fi mai bun. Și chiar dacă din unele puncte de vedere Big Hero 6 este aproape Pixar-esc, din mult mai multe altele reușește să păstreze această inocență, acest licăr ce animă copilul interior din fiecare din noi, și care- fără îndoială- este apanajul filmelor produse dintotdeauna de studiourile Walt Disney, care domină lumea animației de mai bine de 75 de ani.
La prima vedere ar putea părea cam delicat pentru copii să înțeleagă ce înseamna să pierzi pe cineva drag, dar laolaltă cu acceptarea situației și cu înțelegerea locului pe care îl ocupă în viața ta prietenii, lucrurile devin digerabile, mai ales că sunt ambalate în interacțiunea atât de cuceritoare a lui Baymax cu Hiro. Și chiar dacă nu are o coloană sonoră de excepție cum a avut Frozen ,auzim totuși Fallout Boy și 30 Seconds to Mars, filmul focusându-se pe acțiune într-un mod inteligent și nostim, care face știinta să pară mai prietenoasă, iar tocilarii-cool, o abordare de mare ajutor și pentru părinți, dar și pentru copii.
Și dacă unele dintre personaje sunt- să zicem- memorabile, nu încape nici o indoială că preferatul tuturor rămâne uriașul de bezea, Baymax - irezistibil pentru oricine ajunge să vadă filmul, poate în același mod implacabil în care am ajuns să îl iubim pe Olaf, omul de zăpadă din Frozen.
Cred că dincolo de modelele pe care le reprezintă cei 6 supereroi ai filmului, Big Hero 6 este mai întâi de toate un film de familie care ar putea fi considerat drept startul unei noi francize- o poveste caldă, de un farmec indubitabil, care ne reaminteste ce e optimismul, dându-ne o versiune minunat colorată și îmbucurătoare a viitorului.
Ca o gură de aer proaspat care “ozonizează” sufletul și ne reînvață îmbrățișarea, Big Hero 6 este plăcut și imaginativ, stilat și pitoresc , neplictisind nici o clipă și făcând ceea ce de mult n-am mai vazut la un desen animat: te încarcă de energie pozitivă, te face să vrei să visezi orice vârstă ai avea. Cu alte cuvinte un film de animație născut ”clasic”.