AMANDA- o dramă decupată din realitatea contemporană - de Michaela Platon

Amanda este genul de film care nu poate să nu
te emoţioneze. Mai întâi pentru că spune o poveste ce nu pare fictiune ci fapt
real, apoi pentru că urmăreşte personajele după ce întâmplarea de viaţă care le
modifica radical destinele le aduce o altă perspectivă- la început aproape
înfricoşătoare, pe măsură ce existențele li se repoziționează ea devenind
acceptabilă şi apoi obişnuită, ca orice stare de fapt pe care o exersezi mai
multă vreme.

Nimeni nu alege să fie
parte a unei istorii dureroase care îţi răpeşte sora şi te face peste noapte un
adult care are responsabilitatea nepoatei de doar 7 ani. Dar David este
azvârlit în nebunia asta după ce Sandrine este victima unui atac armat într-un
parc parizian. Dincolo de durerea şi suferinţa lui este însă Amanda cu felul ei
special de a procesa pierderea mamei - totul surprins cu delicateţe şi cu
simplitatea faptului (dureros!) că
moartea a devenit un lucru comun şi că ea poate surveni nu doar accidental, ci
şi din cauza hazardului.

Pelicula regizată de
Mikhaël Hers ce valorifica o distribuţie în care îi găsim pe surprinzătorul Vincent Lacoste ( nominalizat
de 3 ori la Premiile Cesar, inclusiv pt rolul David) şi în linistita- aproape
placida Amanda, pe Isaure Multrier- este
o incursiune în anatomia unei dureri, a unei drame pe care nu intensitatea o
departajează, ci vârsta personajelor care plonjează în ea şi nu au nici o altă
scăpare decât să îşi reevalueze şi opţiunile şi alegerile şi să îşi egalizeze
emoţiile, furia reprimată şi neputinţa în fata inevitabilului- în aşa fel încât
lucrurile din vieţile lor scurtcircuitate de atentat să capete coerentă,
cursivitate şi sens.

Atent observator al
emoţiei umane, Hers o surprinde în toate cheile ei- jucăuşă, contemplativă,
devastatoare, reprimată sau manifestă - fiecare personaj având propria gama şi
propriul limbaj al exprimării ei- întregul fiind unul tulburator- mai ales
când/dacă realizăm că oricând, oriunde există posibilitatea unui atentat
dement. Căci din păcate aceste acte, de o prostie şi un barbarism pe care nu le
înţeleg, au devenit parte din viaţa noastră curentă şi aproape nu trece zi fără
să auzim ştiri de genul acesta.

Isaure Multrier în rolul
Amanda livrează o partitură fluidă și matură şi o face într-atât de
profesionist încât pare că a înţeles toate nuanţele personajului pe care îl
interpretează, reuşind în pofida vârstei să găsească exact lungimea de undă
care să-l salveze de drama ieftină gen soap-opera- şi să îi acorde dimensiunea
unui vibrato cu fior autentic.

Amanda nu este un film pt
oricine, căci dacă nu ai sensibilitate şi empatie nu vei fi mişcat de drama
aceasta decupată ca o felie din viaţa unei mari metropole cum pe Parisul- dar
dacă rezonezi cu povestea această simplă, dar care este doar ceea ce se vede
din aisbergul scriptului- la final îţi pui nişte probleme.

Filmul, al șaselea semnat
de Mikhaël Hers, care a câștigat anul trecut Lanterna Magica la Festivalul de
la Veneția și premiul pt scenariu și Grand Prix la Festivalul de la
Tokio, este de azi în
cinematografe.