Album de artă și jurnal de creator, de Roxana Păsculescu

Mircea Nechita este un artist special, cu o vitalitate intensă, cu care mă întâlnesc adeseori, fie în proiectele lui, fie în expozițiile prietenilor săi, care nu sunt puțini la număr. În plus, Mircea Nechita cu energiile sale exuberante care mă încântă de multă vreme –acționează într-un veritabil spirit artistic asupra a tot ceea ce îl înconjoară. Dincolo de atelierul în care își exprimă conceptele într-o vervă creatoare de invidiat, chiar și spațiul casei a fost transformat sub uneltele sale de tot felul. Dincolo de dăltițele gravorului folosite pe orice tip de suprafață, Mircea Nechita pictează! Cu talent și dăruire totală, pe pânză, lemn și pe diverse materiale neconvenționale, artistul își lasă amprenta căutărilor într-un mod aparte, personal, dar vorbind constant și coerent despre Maramureșul copilăriei și adolescenței sale. Lupul, cioara, bivolul, tulpina unei flori, creanga unui copac, suplețea unui nud devin pretexte pentru opera sa narativ-simbolică.

Interesat de carte, căci în ea se împletesc literele și
imaginile într-un discurs care este specific graficii și poate fi excepțional,
Mircea Nechita a gândit o astfel de lucrare. Legată manual, cu o gravură în
original la finalul ei, cartea beneficiază de conceptul artistului și de un
text consistent semnat tot de acesta. Mulțimea de imagini vine în întâmpinarea scrierilor
personale ale creatorului; tuturor acestora li se adaugă însă, textele
criticilor de artă, care completează discursul vizual.

Cartea este frumoasă și pentru că este atât de diferită
de tot ceea ce am văzut, până acum. Căldura sufletească a lui Mircea Nechita
-așa cum se remarcă ea și în gravurile realizate în timp- se poate vedea și în
felul în care și-a construit cartea. Notele autobiografice au un parfum selenar.
Iată un exemplu: ”Bivolii, îi știu de când
mă știu și pe mine, erau acolo dinaintea mea și, am crescut cu ei, generații de
bivoli care s-au perindat prin grajd și la car...Sora mea s-a născut în aceeași
zi cu unul din ei, când au adus-o de la maternitate, eram în grajd cu vițelul.”
Și tot așa, pe tot parcursul cărții, textul merge împreună cu imaginea.
Câteodată, scrierea e la fel de puternică precum lucrările asociate. Altădată,
lucrările de grafică devin ilustrative pentru rândurile scrise.

Acum, citind cartea lui Mircea Nechita apărută anul
trecut, în 2018, am ajuns să-l cunosc parcă mai bine pe artist. Deși, ne
întâlnim și vorbim destul de des, cu mare plăcere. Cu Mircea Nechita, comunicarea
se face ușor, fără sforțări ori crispări obositoare.

De această carte era însă, nevoie. Cartea lui Mircea
Nechita nu este nici album, nici jurnal. Dar are suficient de multe din
amândouă. Mircea Nechita știe să retrăiască trecutul cu frumusețile lui, și să
aștepte cu un soi de stranie căldură, viitorul.