ILUSTRATE DIN CUBA : Enriqueta Faber 1

În cadrul emisiunii Ilustrate din Cuba colegii noştri de la Radio Taino vă vor spune povestea extraordinară a unei femei care, deşi nu s-a născut pe pământ cubanez, face în mod incontestabil parte din istoria acestor locuri. Este vorba despre Enriqueta Faber (sau Favez), născută Henriette Faber la Lausanne (în Elveţia) în anul 1791. Ea a fost prima femeie care a practicat profesia de medic în Cuba, sub înfăţişarea unui bărbat.

​* * *

În ziua de 19 ianuarie 1819, la bordul velierului „La Helvecia”, a sosit la Santiago de Cuba un tânăr fin, cu maniere delicate, originar din Elveţia, de profesie medic chirurg. Datele sale cu caracter personal erau: „Înălţime 4 picioare şi 10 inch, de rasă albă, cu ochi albaştri, frunte mică, păr şi sprâncene blonde, în vârstă de 25 de ani, practicant al religiei catolice, apostolice şi romane”.

Aşa a fost consemnată intrarea în Cuba a Enriquetei Faber, prima femeie care a profesat medicina în aceasta ţară şi a făcut-o îmbrăcată în bărbat.

​* * *

Într-o vreme în care femeile erau destinatemânăstirii sau căminului şi erau invariabil supuse voinţei tatălui sau soţului lor, viaţa Enriquetei Faber a fost în mod indiscutabil surprinzătoare prin aceea că a rupt aceste tipare. Ea s-a născut în Elveţia la 1 aprilie 1791, într-o familie bogată. Numele primit la botez a fost Henriette. Rămasă orfană şi fiind lipsită de resurse economice, ea a fost nevoită să intre sub tutela unchiului său Henri Faber, baron de Avivery şi colonel în armata franceză.

La una din marile petreceri care se dădeau în noua ei casă, Enriqueta l-a cunoscut ofiţerul de vânători Jean-Baptiste Renaud, cu care s-a şi căsătorit. Acesta era medic şi ofiţer în armata napoleoniană. Chemat să îşi facă datoria, el porneşte spre Austria în 1808 şi, aşa cum obişnuiau unele soţii de militari de rang înalt, Enriqueta l-a urmat. Împreună cu unchiul ei ea a mărşăluit pe front alături de Jean-Baptiste. Din păcate, Jean-Baptiste Renaud va muri în luptă, iar Enriqueta, în vârstă de numai 18 ani, rămâne văduvă şi fără copii, deoarece singurul copil pe care l-a avut a murit la doar opt zile de la naştere.

​* * *

Despre Enriqueta se spune că avea un caracter puternic, motiv pentru care se desparte de unchiul său cu dorința de a fi independentă şi de a-şi câştiga existenţa prin puterile proprii. Se hotărăşte aşadar să plece la Paris. Din acest moment, viața ei porneşte pe alte căi, deoarece decide să îşi asume o identitate masculină. Îşi taie părul, îşi modulează vocea, îşi modifică gesturile şi se îmbracă în pantaloni. Ea era conştientă că femeie fiind, vocaţia ei pentru medicină nu avea şanse să se dezvolte, deoarece în zorii secolului al XIX-lea studiul acestei discipline le era interzis femeilor practic în toată Europa. Dacă puterea era în mâinile bărbaţilor, se gândi ea, doar fiind unul dintre ei ar fi putut să se prezinte în învăţământul universitar fără a fi respinsă. Astfel, în anul 1810 ea se înscrie şi urmează medicina la prestigioasa facultate Sorbona din Paris, obţinând diploma de chirurg. În ochii societăţii este deja o altă persoană. Cea care se născuse la Lausanne primind numele de Henriette, purta acum oficial numele de Henri Faber (ca şi unchiul ei).

​* * *

Enriqueta, folosindu-se de gradul militar al soţului său şi jurând în faţa autorităţilor că este ofiţer al forţelor napoleoniene, a fost trimisă la armatele care se aflau în Prusia, încercând să cucerească Rusia. Pe câmpurile de luptă a trăit ororile războiului, a salvat vieţi şi i-a ajutat pe răniţi, deoarece unchiul ei a încorporat-o în plutonul lui ca medic chirurg. Mai târziu, pe frontul spaniol, unchiul Enriquetei moare, iar ea ajunge prizonieră, dar reuşeşte să scape fără ca secretul privind sexul său să fie descoperit. Sătulă însă de Europa şi de războaiele ei, decide să o părăsească.

​* * *

La sfârşitul anului 1818, Enriqueta debarcă pe Insula Guadelupa, fugind de Europa şi căutându-şi mătuşa, baroneasa Margarita, dar acolo află că aceasta a plecat la Santiago de Cuba pentru a investi în plantaţii de cafea. Ea decide atunci să îşi continue călătoria şi ajunge în Cuba, unde se stabileşte sub numele de Enrique Faber, deoarece era singura modalitate de a practica medicina.

Enriqueta ajunge aşadar la Santiago de Cuba în data de 18 ianuarie 1819. Date fiind condiţia sa de străin şi profesia de medic, merge la Havana pentru a-şi reglementa situaţia şi mai ales pentru a se asigura de faptul că poate practica medicina. Solicită astfel o întrevedere cu Don Manuel Cagigal, care era în acele vremuri Căpitan General al Insulei Cuba şi al celor două Floride şi guvernator al Cubei. Ea se prezintă ca fiind Enrique Faber şi solicită acordarea unui permis de şedere şi autorizaţia de a practica meseria de medic chirurg. Solicitarea ei nu a întâlnit niciun obstacol. Căpitanul General i-a acordat permisiunea, în care se declara că: „Sus-numitului Don Enrique Faber, de naţionalitate elveţiană, necăsătorit, în vârstă de 25 de ani, de profesie medic chirurg, îi acord acest permis de şedere cu care se poate stabili în orice loc din insula Cuba unde doreşte să-şi exercite profesia”.

Don Manuel i-a acordat, de asemenea, titulatura de chirurg „romancista”. Categoria de chirurgi numiţi „romancista” tratau doar afecţiunile externe şi îşi scriau reţetele în limba spaniolă, nu în latină (denumirea deriva de la cuvântul „romance” cu sensul de limba spaniolă, spre deosebire de limba latină sau de alte limbi neromanice).

​* * *

Aşadar, am putea spune că Enriqueta a intrat în Cuba păşind cu dreptul. Foarte curajoasă şi sigură pe ea, decide să caute un loc unde aspectul ei delicat să trezească cât mai puţine suspiciuni. Aşa că alege să se stabilească în Baracoa, prima localitate fondată de conchistadorii spanioli, un loc situat departe de marile oraşe. Aici şi-a câştigat o bună reputaţie datorită înaltului ei nivel profesional, fiind şi foarte iubită pentru că trata gratuit pacienţii din zonele cele mai sărace ale oraşului şi unde se ajungea greu. În plus, îi învăţa să scrie şi să citească pe mai mulţi negri, care erau fie sclavi, fie sclavi eliberaţi. Adevărul este că, datorită succesului profesional al aşa-numitului „Doctor Faber”, unii medici invidioşi au făcut totul pentru a i se interzice exercitarea profesiei, susţinând că avea o diplomă falsă. Dar ea, cu tăria ei caracteristică, a plecat la Havana pentru a dovedi că avea capacitatea şi cunoştinţele care se cereau pentru a-şi exercita profesia.

​* * *

Enriqueta, adică Enrique Faber, s-a prezentat aşadar în faţa organelor abilitate. Acestea erau constituite dintr-o comisie numită „Protomedicato”, o instituţie înfiinţată de regii Spaniei în diferite oraşe şi provincii de pe teritoriile pe care le stăpâneau. Comisia era formată din unul sau mai mulţi medici regali numiţi protomedici. Aceştia aveau pregătirea şi calificarea necesară pentru a evalua şi supraveghea practica profesională a medicilor, chirurgilor, spiţerilor şi moaşelor. Jurisdicţia lor se întindea asupra tuturor problemelor de sănătate publică, fiind responsabili de pregătirea şi distribuirea corectă a medicamentelor şi luau măsurile necesare în caz de epidemii ori alte calamităţi. După examinarea efectuată de către Comisia „Protomedicato”, Enriqueta nu a fost nicidecum sancţionată, ba din contră, a primit elogii. Mai mult de atât, ea a fost numită în funcţia de inspector al acestei comisii la Baracoa, funcţie care o împuternicea să verifice dacă medicii din teritoriu posedau calităţile profesionale necesare. Doar că medicii autohtoni au considerat scandalos faptul că un străin recent sosit, căruia încă nu îi crescuse barba şi cu maniere efeminate, ar avea o asemenea autoritate. Protestele şi, bineînţeles, indignarea faţă de medicul intrus nu se mai terminau. Toate acestea au făcut ca în ciuda faptului că se bucura de un înalt prestigiu ca medic, situaţia în care se afla Enriqueta în Baracoa să se înrăutăţească. Suspiciunile legate de identitatea ei sexuală dădeau mereu târcoale. Din cauza presiunilor sociale, se căsătorise deja, bineînţeles, cu o femeie. Şi din momentul acela viaţa sa a devenit un adevărat infern. Fiindcă într-un final a trebuit să treacă prin umilinţa de a fi expusă în faţa medicilor pentru a-i fi confirmat adevăratul sex şi să suporte consecinţele nefaste pentru felul în care a ales să trăiască.

​* * *

Ne oprim deocamdată aici cu povestea noastră. Vom continua însă povestea fascinantă a Enriquetei Faber, o femeie înaintea timpului său şi un pionier în apărarea condiţiei femeilor şi în ediţia viitoare a emisiunii noastre..

Realizat de Esther Reyes Corría - RADIO TAÍNO

(traducere – Diana-Maria Şincai)