Amintiri din temniţele comuniste – scriitorul Emil Manu

Radio România Cultural va difuza, în perioada 30 septembrie – 16 decembrie, mărturii ale oamenilor de cultură români care au făcut închisoare politică în anii dictaturii comuniste.

Publicul va putea asculta zilnic voci ale unor intelectuali precum Valeriu Anania, (Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Clujului și Feleacului), Adrian Marino, Arșavir Acterian, Teohar Mihadaș, Alexandru Paleologu, Gabriel Țepelea, Lena Constante, teologul Dumitru Stăniloaie, teologul Gheorghe Calciu Dumitreasa și mulți alții, personalități intervievate, timp de aproape 10 ani, de jurnalista Radio România Cultural, Anca Mateescu, și conservate în fonoteca radio.

Proiectul își propune sa amintească generației tinere în special faptul că, la puțin timp după ocuparea României de către sovietici și instaurarea regimului comunist, foarte mulți intelectuali români au început să fie arestați din motive politice.

Acești oameni au fost anchetați și torturați într-o perioadă în care românii puteau ajunge la închisoare pentru că îndrăzneau să spună că nu le place un roman de Zaharia Stancu sau pentru că citeau cărți scrise de Emil Cioran sau Mircea Eliade.

Înregistrările făcute de colega noastră, Anca Mateescu, sunt documente sonore unice pe piața media din Romania, iar vocile pe care publicul le va auzi la Radio România Cultural fac parte din fonoteca Radio România.

Proiectul ”Amintiri din temnițele comuniste” se va încheia la finalul anului, cu o secțiune de podcast-uri pe site-ul www.radioromaniacultural.ro.

Postul Radio România Cultural este singurul post de radio cu acoperire naţională în FM, care produce programe exclusiv culturale, difuzând producţie originală culturală şi informaţie din toate zonele culturii, la nivel naţional şi internaţional. Detalii pe www.radioromaniacultural.ro

„Au intrat pe uşă, m-au întrebat unde sunt manuscrisele din
sertar, neavând decât două, trei file într-un caiet, l-au luat pe acela, şi
manuscrisul ăsta pe care mi l-au ridicat a format şi el obiectul procesului. În
manuscris erau scrise nişte metafore disparate şi disperate pe care le notasem
acolo cu gândul să le folosesc cândva. De exemplu numai piciorul apelor sună
aşa, cum ai povestii, cum ai plânge pentru o lume veche de catifea , pentru o
lume nouă cu anotimpuri de sânge. Cam aşa ceva era. A, lumea veche de catifea e
burghezia, lumea cea nouă este lumea care are anotimpuri de sânge. Asta a fost
un capăt de acuzaţie, deci interpretări
abuzive, ilogice, absurde. Anii detenţiei mele au fost susţinuţi mai ales de
mine însumi. Adică spuneam în fiecare zi cel puţin trei ore versuri, pe
şoptite, ca să îmi menţin memoria. După aceea scriam în minte o acţiune de
roman, de exemplu, sau de nuvelă, pe care voiam să o transcriu când voi ajunge
în libertate sau uitându-mă la podeaua de ciment, de mozaic a celulei vedeam combinaţiile de pietre şi de umbre şi
lumini din mozaic, le vedeam sub formă
de flori, de orhidee bizare, deci eu singur m-am susţinut.”

“Emil Manu, ai rămas demodat ca un vals“, spunea poetul despre sine însuși și, în același poem, își anticipa soarta: “O să te aresteze moartea într-o seară.“ L-au arestat, în 1958, organele de securitate și a fost condamnat la 6 ani de închisoare și confiscarea averii. Scriitorul Emil Manu a fost prieten apropiat cu Ion Caraion, care a făcut detenție politică în două rânduri. După întorcerea lui Caraion de la Canal, Emil Manu l-a primit în garsoniera sa și, astfel, a intrat în vizorul autorităților comuniste care nu au stat mult prea mult pe gânduri și l-au trimis la Jilava și în lagărul de muncă forțată de la Peninsula. În anii 90, Emil Manu a publicat volumul “Infernurile noastre“ în care descrie chinurile, umilințele, metodele de tortură din închisoare, durerea bietului om sub cârma vremii.